Category Archives: SANATATE

Beyonce Fluturele Monarch.Beyonce Controlata Mental !

Beyonce Fluturele Monarch

Posted in Beyonce Fluturele Monarch ! by djasters on 02/02/2010

Beyonce Controlata Mental !

Videoclipul “Sweet Dreams”  al lui Beyonce  este privit de majoritatea oamenilor ca fiind pur şi simplu “sexy” sau “fashion / moda , dar foarte putini obersva sensul ocult al acestuia. .Simbolismul ascuns din videoclip si din versuri fac referire la concepte malefice , posedare si controlul mintii.

Versurile acestui cantec si imaginiile video au o valoare /sens supranatural si eteric  intrucat Beyonce mărturiseşte dragostea ei la ceva sau cineva, ea numeste asta: “un vis dulce” sau un “cosmar frumos”. Uite aici Videoclipul:

Informatii Esentiale:

Deci ,despre ce este vorba in acest video ? Despre iubire ? Da, iubirea fata de starea de minte controlata a ei. Ce este controlul mental ?

Pentru a intelege ce reprezinta “controlul mintii”, sa ne referim putin la proiectul “MK-ULTRA”. Acesta din urma reprezinta numele de cod dat de catre CIA programului sau de “interogare chimica”, care a fost inceput la inceputul anilor ‘50 Programul a fost testat pe cetateni americani si s-a folosit de multe tipuri de droguri, precum si de alte metode, pentru a manipula starile mentale individuale, si pentru a schimba functiile creierului. Proiectul MK-ULTRA a fost adus la cunostinta publicului in 1975, prin intermediul a 2 comisii: o comisie a Congresului american si una prezidentiala. Eforturile de anchetare au fost zadarnicite intrucat directorul CIA, Richard Helms, ordonase cu 2 ani inainte distrugerea dosarelor privind acest proiect. Desi CIA afirma ca experimentele de control al mintii au fost abandonate, un fost angajat al CIA, Victor Marchetti, a declarat in multe interviuri ca agentia americana foloseste in continuare tehnicile de control al mintii, sub alte forme

Una din aceste forme este “proiectul Monarch”, ce reprezinta o tehnica de control al mintii prin intermediul careia subiectul este expus unei traume atat de violente, incat mintea sa creeaza o separare. Mintea sa devine divizata, si astfel apare o noua personalitate, modelata de catre manipulatori. Atunci cand o persoana sufera o trauma indusa de un electrosoc, va simti o stare de “minte usoara”, de parca ar zbura asemenea unui fluture. Exista, de asemenea, o reprezentare simbolica privind metamorfoza acestei frumoase insecte: dintr-o omida, ea se transforma in cocon (ce reprezinta inactivitatea), si apoi in fluture (noua creatie), ce se va intoarce la punctul sau de origine. Asemenea model migrator face ca fluturele sa fie o specie unica. Trebuie sa retinem de aici faptul ca fluturele reprezinta simbolul controlului mintii.In timpul “reeducarii” lor, subiectilor li se sugereaza ca au de-a face cu numeroase simboluri, ca arbori, panze de paianjen, masti, labirinturi, fluturi etc. De asemenea, li se prezinta filme care contin simboluri specifice (”Vrajitorul din Oz” sau productii Walt Disney). La fel cum acestor subiecti li se spala mintile, si publicul larg este manipulat printr-un proiect de control al mintii la scara mondiala, prin aceste productii Walt Disney, sau prin alte filme hollywoodiene, ori chiar videoclipuri.

“Sweet Dreams” este o metaforă pentru controlul mintii, prezentata in patru minute.

“In fiecare noapte ma repezesc la patul meu cu speranta ca poate am sa te vad. Cand inchid ochii ,ies din capul meu, pierduta intr-o poveste  /basm, intinde mana si fii ghidul meu”

Beyonce  aşteaptă cu nerăbdare sa fie ” scoasa din capul ei”  si sa fie pierduta intr-un basm. Ea ai cere celui care o controleaza sa o “tina de mana” si sa fie ghidul ei .Starea de minte – controlata / inrobita este deseori asociata cu un basm ( li se spune ca sunt anumite personaje din filme cum ar fi “Vrajitorul Din Oz” ). Cel care o controleaza va fi ghidul ei in tratare ( vindecare )

“Nori plini de stele umple cerul Si sper sa ploua ,tu esti cantecul perfect de legan. Ce fel de vis este acesta ?”

Există un sens real acestei stari de minte înceţoşată. Beyonce ai spune controlorului  /inspectorului ei cel care cauzeaza   aceasta stare mentala a ei, tu esti  “cantecul perfect de leagan”

“Ai putea fi un vis dulce sau un cosmar frumo. In orice caz, nu vreau sa ma trezesc din tine. ( Porniţi luminile ) Vise dulci sa un cosmar frumos. Cineva sa ma prinda., dragostea ta e prea buna ca să fie adevărata (Porniţi luminile )”

Deci, această stare de control al minţii poate fi un vis dulce, care este o stare fericita unde graniţele dintre realitate şi ficţiune se estompează. Acesta poate fi, de asemenea, un cosmar din cauza tratamentelor traumatizante, a suferinţelor psihice şi faptul că a fi un sclav Monarch este, probabil, cel mai rău lucru care se poate întâmpla oricui. Sweet dream/Beautiful Nightmar ( vise dulci /cosmar frumos ) descrie ,de asemena dihotomoa dintre Beyonce si ego-ul ei intunecat alterat  Sasha Fierce.

“Placerea mea vinovata, nu duce nicaieri,  “Baby” atata timp cat esti aici,eu voi pluti in aer”

Plăcerea mea vinovata” se referă la faptul că ea ştie că această stare de beatitudine sintetica este falsă şi în cele din urmă nociva pentru ea. Dar, atâta timp cât controlorul / veghetorul ei este acolo ,ea va pluti in aer. Acest lucru este deosebit de semnificativ atunci când se ştie faptul că subiecţii de programare monarh  vor simti o stare de “minte usoara”, de parca ar zbura asemenea unui fluture.

Te mentionez atunci cand ami spun rugaciunile, te invaluiesc in jurul tuturor gandurilor mele. “Boy” ( baieste ) tu esti inaltarea mea temporara.”

Aici avem de a face cu un amestec de progrmare “stintifica” si aspecte oculte ritualistice. Controlorul /inspectorul / veghetorul este deseori interschimbat in Lucifer, iar “controlul mintii” poate fi interschimbat cu detinerea spiritului .Dupa cum relateaza si Patton: cunoasterea antica oculta,  ritualurile si magia sunt incorporate in programarea subiectului. Persoana vede controlorul ,veghetorul ca pe un Zeu, sau Lucifer ce poseda sufletul si gandurile ei / lui.  Beyonce spune ca mentioneaza numele controlorului * sau ( Lucifer ) atunci cand se roaga. Ea spune ca invaluie pe controlor in jurul tuturor gandurilor ei, ceea ce arata  un mod frumos de a spune ca posesorul este in controlul gandurilor ei.

“Picteaza-ti numele pe Inima mea pentru a ramane, incat nici moartea sa nu ne poata desparti. Ce fel de vis este acesta ?”

Ea practic spune ca si-a dat sufletul controlorului ei sau Lucifer. “Nici macar moartea nu poate sa ne desparta”, transmite evident un sens spiritual. Singurul lucru care rămâne din noi după moarte este sufletul nostru. Ea spune că, chiar şi după moarte, sufletul ei va fi în continuare deţinut de posesorul ei. La fel ca în toate operele de artă, versurile ar putea fi interpretate în numeroase modur. Cu toate acestea, video-ul confirma VIZUAL controlul mintal facut in pasi, chiar si simbolurile arata asocierea clipului cu Programarea mintii.

Analiza Videoclipului:

Deci ,care este mesajul vizual ? Da, stiu ca Beyonce este “fierbinte”. Acum ca am trecut dincolo de principal , putem sa privim dincolo de senzualitatea ei. Este vorba de mai mult decat doar a ei robotici sani hipnotici.. Videoclipul incepe cu Beyonce dormind intr-un Basm infricosator. Apare un porumbel, iar Beyonce incepe sa leviteze deasupra patului ei, in timp ce Basmul ( cantec de leagan ) devine din ce in ce mai infricosator. Această scenă se încheie cu un ţipăt de teroare.

Porumbelul reprezinta simbolic Duhul Sfant. Cu toate acestea,  acea scena nu are de a face cu nimica “Sfant”. Scena este intunecata, muzica este de rau augur, Beyonce este tulburata şi  devine ridicata,  ceea ce arata ca o actiune de magie neagră..Pentru a gasi adsevaratu lsens al porumbelului cautati in dictionarul  despre ocultism.

Helena Blavatsk ,o ocultista, lucifereana ,magiciana, mason ,si fondator al societatii Teosofice, împreună cu autorul masonic Albert Pike, în scrierile lor despre credinţa că Lucifer este Duhul Sfânt, Pike s-a referit la Duhul sfant atunci cand a scris  “the body of the Holy Spirit, the universal Agent, [is] the Serpent…”  ( corpul Duhului Sfânt, agent universal, [este] Şarpele …” )

Duhul Sfânt al ordinelor oculte, legătura dintre realitatea Pământ şi “Ceruri”, este Lucifer.

Deci ,in prima scena a videoclipului al vedem pe Lucifer ridicand-o pe Beyonce deasupra patului si trimiterea ei intr-un fel de Rai ciudat. Aşa cum am menţionat mai sus, piesa se refera în acelaşi timp  la Lucifer şi la controlorul mental al lui Beyonce.

Porumbelul reprezinta , de asemenea controlorul facand-o pe Beyonce sa se simta “usoara” prin programarea Monarch. Beyonce este trimisa intr-o alta lume cu un curcubeu omniprezent ,un simbol asociat cu programarea Monarch . Vedem adeseori pe Beyonce multiplicata iar apoi intra in coliziune , care reprezinta slujitorii ei.  Dacă te uiţi atent la dansatorii de rezervă, într-o scenă aparte, ele sunt literalmente rupte in doua, ca si cum nu ar fi activate. Observati curcubeul, importanta sursei de lumina ( Lucifer = Zeul luminii ) …Si mai este calul alb alergant in fundal

n această scenă simbolică, Beyonce este într-o cameră oglindă,  nu se şte care este “reala Beyonce”. Aceasta scena se refera la disocierea mintii, sa nu mai mentionez ca oglinziile au  o semnificatie importanta in programarea Monarch.

Ea apoi sparge o oglindă şi fragmente din ea zboara peste tot, ceea ce reprezintă fragmentarea şi compartimentarea conştiinţei sale, o condiţie prealabilă importantă pentru a crea o nouă personalitate în programarea Monarch. Apoi se intampla: Noua Stralucitoare  Beyonce Robot, noua personalitate programata este creata.

Ce este un robot? Este o maşină care este programata pentru a îndeplini sarcini specifice. Această descriere se aplică, de asemenea, la un sclav cu mintea-controlata . Deci,  acest videoclip descrie paşii de control al minţii şi metamorfoza a viermelui într-un fluture monarh.

CONCLUZIA:

Melodia “Sweet Dreams” a lui Beyonce descrie calatoria “fericita” a subiectului controlat mental spre o noua persoana . Chiar daca procesul este ingrozitor de dureros ,sau ca un cosmar, subiectul este programat sa-i placa. “nu vreau sa ma trezesc din tine”

Numeroase simboluri si ” triggers”  ( declansatori )  sunt incluse în video şi, combinate cu versuri dissociative, cântecul nu lasă nici o îndoială pentru cei care au ciunostiinte despre ocultism.

De ce există aluzii la Lucifer şi control mental in acest video ? Care este scopul ? Ar trebui să aibă un efect asupra telespectatorilor ?   Sunt acest gen de videoclipuri megaritualuri actionand asupra subconstientului fanilor  ?  Pregatesc ei urmatoarea generatie pentru a accepta aceasta realitate ?. Acestea sunt intrebari la care ma straduiesc eu sa raspund. Un lucru este sigur: atunci când cineva îşi dă seama că frumuseţea lui Beyonce si talentul ei incredibil este folosit pentru a promova astfel de orori, videoclipul devine într-adevăr un coşmar “frumos”.

Sursa Oficiala: http://vigilantcitizen.com/

Reclame

MKULTRA. Odioase experimente de control mental şi manipulare comportamentală realizate de CIA

MKULTRA. Odioase experimente de control mental şi manipulare comportamentală realizate de CIA

Peste 30 de universităţi şi spitale au realizat experimente cu droguri asupra studenţilor, respectiv pacienţilor, fără ştirea acestora, în cadrul programului secret al CIA denumit MKULTRA.
de Maria Nicola
Motto:
„Trebuie luate precauţii speciale pentru a proteja secretul acestor operaţiuni; informaţiile
nu trebuie să ajungă la forţele inamice şi de asemenea trebuie ascunse opiniei publice.
Aflarea faptului că CIA desfăşoară activităţi ilicite care încalcă etica şi constituţia poate avea
repercusiuni serioase în cercurile politice şi diplomatice.” – Documentele proiectului MKULTRA
Chiar şi pentru cei mai agresivi critici ai Agenţiei, dezvăluirile apărute de-a lungul timpului despre anumite operaţiuni executate cu cinism şi sadism de CIA frizează incredibilul. În 1974, ziarul The New York Times publică informaţii despre activităţi ilegale desfăşurate de CIA pe teritoriul SUA, incluzând experimente de manipulare şi control mental realizate asupra cetăţenilor americani, fără ştirea acestora. Subiectul a atras atenţia Congresului SUA; s-au înfiinţat două comisii de anchetă – o comisie a Congresului (cunoscută sub denumirea Church Comitee) şi o comisie prezidenţială (comisia Rockefeller). Majoritatea documentelor privind respectivele experimente fuseseră  distruse de CIA în 1971, dar chiar şi în aceste condiţii, anchetele celor două comisii au fost revelatoare. Raportul public emis în vara anului 1975 a confirmat faptul că CIA şi Departamentul Apărării (Department of Defense) au desfăşurat experimente de control mental asupra unui număr foarte mare de persoane (atât cu ştirea şi acordul lor, cât şi – în procent covârşitor – fără ştirea sau acordul acestora). Aceste experimente făceau parte din programe ample de cercetare şi experimentare privind influenţarea şi controlarea comportamentului uman prin diferite metode, care includ, printre altele, folosirea substanţelor psihoactive (de exemplu droguri precum LSD-ul şi mescalina). Dezvăluiri ulterioare ale unor foşti agenţi CIA au confirmat temerile că experimentele respective nu au fost stopate; chiar şi în prezent continuă să se desfăşoare în SUA procese intentate de victimele acestor experimente.

CIA şi Războiul Rece

CIA (Central Intelligence Agency – Agenţia Centrală de Spionaj) a fost fondată în SUA după al Doilea Război Mondial, în 1947. Presiunea „Războiului Rece” dintre URSS şi SUA a declanşat o suscipiciune aproape paranoidă între cele două superputeri. Această suspiciune reciprocă a justificat proliferarea spionajului, înarmarea, finanţarea unor conflicte colaterale şi înfiinţarea unor instituţii specializate, printre care şi CIA. Statutul constituţional al Agenţiei implica faptul că aceasta nu va desfăşura operaţiuni pe teritoriul SUA, nu are nici un fel de jurisdiscţie la nivel naţional şi nu se va implica în chestiuni de siguranţă internă. Încă de la început, statutul iniţial „defensiv” al CIA a fost controversat la cel mai înalt nivel, astfel că, în scurt timp, s-a admis oficial rolul ofensiv al acţiunilor de spionaj.

Războiul Rece a servit ca pretext pentru multe acţiuni nebuneşti, criminale, abominabile sau pur şi simplu imorale. Două exemple sunt suficiente. „Operaţiunea Paperclip” este numele de cod sub care SUA a organizat aducerea oamenilor de ştiinţă nazişti în SUA, sub identităţi false, şi includerea lor în programele de cercetare militară. S-a justificat că, altfel, URSS-ul ar fi preluat respectivii oameni de ştiinţă. Operaţiunea MKULTRA, alături de alte proiecte anterioare care vizau manipularea şi controlul mental, au fost justificate de posibile experimente similare desfăşurate în blocul comunist. Primele experimente ale CIA în domeniu au fost cunoscute ca Proiectul Chatter, Proiectul Bluebird şi proiectul Artichoke.

Operaţiunea Artichoke şi LSD-ul

Programul experimental al CIA de control mental denumit „Operaţiunea Artichoke” a fost demarat în 1951. Acest proiect urmărea dezvoltarea unor metode de interogare „speciale şi extreme” care se concentrau asupra căilor şi metodelor de manipulare a minţii umane. El a fost la origine o replică la zvonurile care afirmau că URSS-ul şi China comunistă dezvoltau tehnici de spălare a creierului şi că acestea erau puse în aplicare asupra prizonierilor din războiul din Coreea, care se desfăşura la vremea respectivă şi înghiţea resursele SUA. Pe lângă tehnici de dezorientare, privare de somn, „chirurgie” psihică, electroşocuri, hipnoză, privare senzorială, programul era focalizat asupra folosirii drogurilor (de exemplu amfetaminele şi LSD-ul care tocmai fusese descoperit). Experimentele nu s-au derulat numai în laboratoare sau în case securizate, ci şi în închisori şi spitale de boli mintale.

Operaţiunea Artishoke s-a concentrat de asemenea asupra problemei disponibilizării aşa-zişilor „agenţi terminaţi”, altfel spus asupra găsirii unor metode de inducere a amneziei asupra acelor agenţi operativi care au văzut prea multe şi nu mai ofereau garanţii. Acest gen de experimente au fost la originea zvonurilor despre asasinii denumiţi „candidaţi Manciurieni”. În ciuda unor zvonuri care au circulat în anii ’50, informaţii oficiale şi detalii întunecate despre acest program au ieşit la lumină abia în 1975 când au fost declasificate anumite documente.

Experimentele cu LSD au fost continuate de proiectul MKULTRA, demarat în 1953. Unele dezvăluiri despre aceste experimente au explodat atunci când familia unui fost ofiţer biochimist, dr. Frank Olson, a intentat proces autorităţilor americane pentru decesul acestuia; oficialii CIA au trebuit să recunoască faptul că prăbuşirea fatală a lui Olson dintr-o clădire din New York s-a datorat experimentelor cu LSD la care a fost supus, fără să-şi dea acordul, în cadrul programului MKULTRA. Investigaţiile ulterioare însă au trezit suspiciuni asupra faptului că biochimistul a fost asasinat pentru că ştia prea multe.

Debutul programului complex MKULTRA

În aprilie 1953, directorul CIA, Alen Dulles, a autorizat demararea programului MKULTRA sub conducerea doctorului Sidney Gottlieb. Având la dispoziţie 6 procente din bugetul CIA, acest program a extins experimentele de control mental ale „Operaţiunii Artichoke” de la nivelul spionilor la nivel de masă, vizând controlul la nivelul unei armate aflate pe câmpul de bătaie sau chiar controlul întregii populaţii civile.

Originea acestor experimente de control mental se pare însă că merge mai înainte în timp. Se cunoaşte la ora actuală faptul că după înfrângerea Germaniei Naziste în cel de-al doilea război mondial, SUA a scos din Germania elita cercetătorilor ştiinţifici ai celui de-al treilea Reich (aşa-numita operaţiune „Paperclip”). Gottlieb a avut astfel la dispoziţie, nu doar documentaţia experimentelor de manipulare din lagărele de concentrare naziste (în special Dachau), ci şi o parte din „experţii” care le-au conceput.

Experimentele cu droguri, radiaţii, microunde şi ultrasunete din cadrul programului MKULTRA s-au realizat asupra prizonierilor de război, asupra soldaţilor, dar şi asupra unor pacienţi din spitale psihiatrice sau asupra populaţiei. Un exemplu inedit îl constituie aşa-numitele „case securizate” în care se desfăşurau experimente. Printre acestea se numărau bordeluri în care se administrau substanţe psihodinamizante atât prostituatelor cât şi clienţilor; comportamentul lor era observat prin oglinzi semitransparente.

Proiecte şi subprograme ale MKULTRA

Puţinele documente care nu au fost distruse de CIA revelează amploarea programului MKULTRA; nu mai puţin de 150 de proiecte se desfăşurau în cadrul acestuia. Informaţiile cele mai precise disponibile la ora actuală despre subprogramele şi proiectele din cadrul MKULTRA se datorează Arhivei Naţionale de Securitate, un institut de cercetare fondat în SUA de un grup de ziarişti, care colecţionează şi publică documente declasificate obţinute de la diferite instituţii în virtutea dreptului la informare.

Documentele dezvăluie implicarea a peste 30 de Universităţi şi Instituţii în proiectele MKULTRA. Iată numai câteva dintre cele 150 de proiecte: Experimente de hipnoză realizate la universitatea Denver, Experimente desfăşurate la Boston Psychopathic Hospital, Studierea depresivilor, a schizofrenicilor şi alcoolicilor, Modificarea personalităţii, Manual de magie, Experimente cu LSD asupra studenţilor, Inducerea infirmităţilor, Fabricarea drogurilor, Recoltarea plantelor psihodinamizante, Combinarea drogurilor, hipnozei şi privării senzoriale, Somnul şi insomnia, Combinarea izolării şi electroşocurilor, Experimente asupra refugiaţilor unguri, Substanţe alergene, Taberele de copii, Influenţarea preocupărilor copiilor, Grupurile de adolescenţi, Sugestii subliminale etc. Aceste documente atestă realizarea de experimente cu droguri şi hipnoză asupra studenţilor în zeci de universităţi SUA, fără cunoştinţa sau acordul studenţilor.

CIA a cheltuit milioane de dolari în studiile metodelor de influenţare şi controlare a minţii umane prin intermediul drogurilor. Un document MKULTRA din 1955 enumeră studiile efectuate asupra substanţelor care afectează comportamentul, psihicul şi mentalul, clasificându-le astfel:
– substanţe care generează un comportament impulsiv şi imposibilitatea de a raţiona pâna la punctul în care subiectul să se discrediteze în public
– substanţe care măresc eficienţa mentală şi îmbunătăţesc percepţiile
– materiale care previn sau elimină beţia provocată de alcool
– substanţe care intensifică efectul alcoolului şi starea de beţie
– substanţe care induc (reversibil) simptomele unor afecţiuni psihomentale cunoscute
– materiale care uşurează inducerea stării de hipnoză şi o fac mai „eficientă”
– substanţe care întăresc rezistenţa la privaţiuni, tortură şi presiuni în timpul interogatoriilor sau spălării creierului
– materiale care induc amnezia (pierderea parţială sau completă a memoriei)
– metode fizice care induc stări de şoc şi confuzie şi care pot fi utilizate pe ascuns
– substanţe care produc handicapuri fizice precum paralizia picioarelor, anemie
– substanţe care induc stări euforice, fără a avea efecte secundare
– substanţe care alterează personalitatea şi stimulează dependenţa de o altă persoană
– substanţe care generează stări de confuzie mentală alterând capacitaea de a raţiona
– substanţe care diminuează voinţa şi eficienţa în muncă, atunci când sunt administrate în cantităţi infime, nedetectabile
– substanţe care generează slăbiciune şi distorsionează percepţiile vizuale şi auditive, preferabil fără efecte permanente
– substanţe care pot fi administrate pe ascuns, în cantităţi infime, pentru a face imposibilă orice activitate fizică.

Câteva experimente zguduitoare

Un experiment deosebit de odios s-a desfăşurat la Spitalul Comunitar din Lexington, Kentucky, sub conducerea doctorului Harris Isabel. Acesta a fost angajat de CIA pentru a crea o serie de droguri sintetice. În acest scop, el a făcut experimente asupra pacienţilor săi, în special asupra celor de culoare. Partea tragică este că spitalul respectiv era o unitate de recuperare a dependenţilor de droguri şi alcool. În loc să îi trateze pe cei care se internau acolo de bunăvoie, personalul medical le administra cantităţi mari de droguri. Uneori se făcea aceasta fără ştirea sau asentimentul pacienţilor, alteori era exploatată efectiv dependenţa lor. LSD-ul, morfina, mescalina, marijuana şi scopalamina sunt doar câteva dintre substanţele experimentate.

Una dintre tehnicile investigate implica administrarea, practic continuă a LSD-ului, în cantităţi foarte mari, pentru perioade lungi de timp (peste două luni). O altă tehnică urmărea combinarea efectelor barbituricelor (injectate într-un braţ) cu amfetaminele (injectate în celălalt braţ, după ce pacientul adormea). Scopul era ca subiectul să poată fi interogat în somn. Alte experimente combinau drogurile foarte tari (heroina, de exemplu) cu alcoolul.

Experimente MKULTRA s-au desfăşurat şi în Canada, prin intermediul medicului Donald Cameron, care a fost recrutat de CIA când lucra la Institutul Allan Memorial Institute din cadrul Universităţii Mc Gill din Montreal. El era plătit de CIA pentru a face experimente din programul MKULTRA pe pacienţii săi. În afară de LSD, Cameron experimenta diferite substanţe cu efect paralizant şi terapia cu electroşocuri de 30-40 ori mai intense decât în terapia convenţională. El inducea pacienţilor o stare de comă de lungă durată prin intermediul unor droguri (este cunoscut un caz în care un pacient a fost menţinut trei luni în comă) şi în acest timp le punea benzi cu sugestii sau zgomote. Alegând pacienţi care fuseseră internaţi pentru tulburări minore, precum anxietate sau depresie postnatală, el a obţinut efecte ireversibile asupra acestora, distrugându-i la modul cel mai concret. Ca efecte ale tehnicilor aplicate, pacienţii uitau să vorbească, nu îşi mai recunoşteau părinţii, deveneau convinşi că investigatorii sunt părinţii lor. Incontinenţa şi amnezia sunt efectele cele mai neînsemnate ale procedeelor experimentate de Cameron.

Acest personaj odios era considerat o somitate în lumea ştiinţifică. El era preşedintele Asociaţiei Mondiale de Psihiatrie, preşedintele Asociaţiei Psihiatrice din SUA şi a  celei din Canada în acelaşi timp. El făcuse parte de asemenea din tribunalul medical de la Nürenberg. Aşa-numitele „experimente canadiene” ale MKULTRA au ieşit la iveală mult mai târziu, în 1984. Cea mai şocantă dezvăluire a fost faptul că autorităţile canadiene nu numai că ştiau despre aceste experimente, dar chiar au aprobat desfăşurarea lor.

Problema recrutării subiecţilor era rezolvată şi prin şantaj. CIA avea control asupra unui număr relativ mare de bordeluri, în care filma pe ascuns tot ce se petrecea. Unele bordeluri erau amenajate ca veritabile case securizate de studiu şi analiză. Fie  vizitatorii erau drogaţi fără ştirea lor şi filmaţi pentru a li se analiza comportamentul, fie erau şantajaţi prin anumite filmări pentru a accepta să se supună testelor.

Mai mult chiar, prin metode de control mental ale proiectului MKULTRA au fost „antrenate” un număr mare de prostituate. Scopul era, printre altele, punerea lor la dispoziţia unor personaje politice importante. Drogurile şi alte metode manipulative erau folosite pentru spălarea pe creier a acestor fiinţe chinuite, pentru ca ele să menţină discreţia şi să se supună tuturor capriciilor clienţilor lor. Pe de altă parte, ca orice altă agenţie de spionaj, CIA avea pe ştatul de plată numeroşi „agenţi” care de fapt erau prostituate.

Experimente de manipulare cu unde electromagnetice

Oficialii CIA au declarat că experimentele cu droguri au fost abandonate în anii ‘60, pentru că nu s-au obţinut rezultate notabile. Nu există însă nicio garanţie că acesta ar fi adevărul, mai ales că foşti salariaţi ai CIA au confirmat prin declaraţii publice continuarea certă a experimentelor cu droguri mai târziu, în anii ’80 şi chiar şi în prezent. Alte surse din CIA au declarat că eforturile de cercetare s-au focalizat asupra „psihoelectronicii” – manipularea cu ajutorul şocurilor electrice.

Doctorul Jose Delgado, neurofiziolog la Universitatea Yale, a beneficiat de finanţare pentru experimentele sale de stimulare electrică a creierului. Prin implantarea unor electrozi în creier, Delgado a descoperit că putea avea o mare putere asupra subiecţilor săi. El a creat nişte dispozitive electronice care operau pe bază de unde radio de frecvenţă medie. Receptorul implantat la nivelul creierului permitea modificarea stării psihice într-o plajă foarte largă (dar numai negativă). Stările induse includeau furia, dorinţa necontrolată şi oboseala. Delgado a ajuns la concluzia că atât mişcările, cât şi emoţiile şi comportamentul pot fi comandate prin impulsuri electrice.

Experimentele realizate de dr. Ross Adey de la Universitatea din California au demonstrat posibilitatea de a influenţa undele cerebrale prin intermediul unor unde radio specifice. Un alt om de ştiinţă, Allen Frey, a realizat experimente de inducere a somnului la distanţă, prin intermediul undelor electromagnetice. De asemenea, el a reuşit inducerea unor zgomote şi a altor perturbări senzoriale prin intermediul undelor radio (subiectul auzea zgomote care nu existau de fapt). Experimentele sale au fost continuate de Joseph Sharp, care a reuşit să transmită cuvinte prin intermediul undelor radio. Toate aceste experimente ştiinţifice ar fi putut fi folosite şi în scopuri benefice, dar din păcate au fost muşamalizate şi apoi monopolizate de agenţiile de spionaj.

În 1974, J.F. Scapitz a experimentat combinarea acestor experimente şi tehnologii care folosesc undele electromagnetice cu experimentele iniţiale de hipnoză din cadrul proiectului MKULTRA. Astfel, prin transmiterea unor sugestii sau comenzi rostite de un hipnotizator experimentat se acţiona direct la nivel subconştient asupra subiecţilor, fără ca aceştia să realizeze că se petrece ceva.

Conexiuni posibile

Mişcarea hippie şi aşa-numita „vară a iubirii” din anul 1967 sunt, afirmă specialiştii, corelate cu experimentele cu LSD realizate asupra populaţiei SUA şi în special asupra tineretului american, în cadrul MKULTRA şi posibil şi al altor programe secrete.

Unii cercetători care au analizat documentaţia existentă despre programul MKULTRA asociază cu acesta anumite asasinate celebre. Se pare astfel că, atât asasinul lui Robert F. Kennedy, cât şi asasinul premierului israelian Itzchak Rabin au fost subiecţi ai unor experimente de programare mentală.

S-a lansat aceeaşi ipoteză şi privitor la uciderea congresmanului Leo Ryan în timp ce acesta realiza o investigaţie în Jonestown. Mai mult, cutremurătorul genocid de la Jonestown, când 900 de persoane din gruparea „Templul Soarelui” condusă de Jim Jones au murit într-o presupusă sinucidere colectivă, se pare că a fost declanşat prin metodele de control mental dezvoltate de CIA.

Există de asemenea mărturii conform cărora anumite activităţi oculte de genul celor care se desfăşoară în subteranele de la Bohemian Grove, care implică ritualuri satanice combinate cu orgii sexuale şi ajung uneori chiar la sacrificii umane, folosesc pe post de victime persoane care au fost supuse perioade îndelungate tehnicilor de spălare pe creier şi de control mental din cadrul programului MKULTRA.

Citiţi şi:
Operaţiunea Northwood: dovada cutremurătoare că SUA a pus la cale acţiuni teroriste împotriva cetăţenilor americani
Proiectul Blue Beam intenţionează simularea venirii lui Iisus pentru a manipula oamenii şi a distruge credinţa şi religiile
Cei puternici şi bogaţi îşi fac de cap în tabăra de la Bohemian Grove

Vă recomandăm să vizionaţi un scurt documentar despre MKULTRA: http://www.youtube.com/watch?v=OkwSC8qE7xE

Bibliografie:

Cathy O’Brien (with Mark Phillips), Trance Formation of America, 1995.
David Black, Acid: The Secret History of LSD. London: Vision, 1998.
W. H. Bowart, Operation Mind Control: Our Secret Governments’s War Against Its Own People. New York: Dell, 1978.
Frank Camper, The Mk/Ultra Secret. Savannah, GA: Christopher Scott Publishing, 1997.
Anne Collins, In the Sleep Room: The Story of CIA Brainwashing Experiments in Canada. Toronto: Key Porter Books, 1998.
Joseph Douglass, Betrayed. 1st Books Library, 492, 2002.
Alfred McCoy, A Question of Torture: CIA Interrogation, from the Cold War to the War on Terror. Metropolitan Books, 2006
Gordon Thomas, Journey into Madness: The True Story of Secret CIA Mind Control and Medical Abuse. New York: Bantam, 1989
J. Vankin, J. Whalin, 80 Greatest Conspiracies of All Time. Citadel Press, 2004
documentele MKULTRA:
http://www.nemasys.com/rahome/library/programming/mkultra.shtml

yogaesoteric
noiembrie 2007

75% din populaţia SUA trebuie să consume apă fluorizată până în 2010

75% din populaţia SUA trebuie să consume apă fluorizată

până în 2010

de M ihai V as iles c u
U n raport al C entrului de prevenire ş i c ontrol al bolilor din Statele
U nite public at în luna iulie 2 0 0 8 arată c ă proc entul de loc uitori ai SU A
c are folos es c în mod c urent apă fluorurată a c res c ut de la o medie de
6 5 ,5 % în 1 9 9 2 la o medie de 7 0 % în 2 0 0 6 . E xis tă s tate în c are
1 0 0 % dintre loc uitori beau apă fluorurată, c um ar fi C olumbia.
William M aas , direc tor în c adrul C entrului de prevenire ş i c ontrol al
bolilor din Statele U nite dezvăluie c ă a fos t tras at c hiar un obiec tiv la
nivel naţional în c eea c e priveş te ac es t as pec t: „M ai s unt multe s tate
c are nu au atins ţinta naţională. Ţ inta naţională es te c a 7 5 % din
populaţia SU A s ă primeas c ă apă fluorurată până în 2 0 1 0 , prin
intermediul s is temului public .”
P retextul s ub c are a fos t introdus ă fluorura în apa de băut ş i în alte
produs e de uz c urent c um ar fi pas tele de dinţi a fos t ac ela de
prevenire a apariţiei c ariilor. M ai multe s tudii rec ente au arătat îns ă c ă
fluorurarea mas ivă a apei nu a determinat o s c ădere a numărului de
c arii, aş a c um ar fi fos t de aş teptat. Î n s c himb ac es tea au demons trat
c ă fluorura reduc e c ons iderabil c apac itatea verbală ş i inteligenţa ş i
induc e în c ei c are o c ons umă o s tare de pas ivitate ş i indiferenţă. D e
altfel, fluorura era utilizată de naziş ti pentru a-i „îmblânzi” pe prizonierii din lagăre.

CRIZA ARTEI SI PROMOVAREA NON-VALORII DE CATRE MASS-MEDIA!!!

Criza artei şi promovarea non-valorii de către mass-media

Unde conduce viziunea răsturnată asupra artei: decese violente şi stranii ale unor actori, mesaje subliminale diabolice în muzică,  cântăreţi omorâţi de abuzuri de alcool şi stupefiante
de Hari Barbilian

În jocul magic al existenţei, oamenii – fascinante universuri –  îşi aleg rând pe rând rolurile. O lege înaltă a hărăzit fiecăruia în taină puterea de a fi martorul propriei vieţi, al propriului rol jucat pe marea scenă a creaţiei. Cu timpul însă, făptura umană a uitat de această putere nebănuită. A trecut pe nesimţite de la sacru la profan, de la subiectele centrate pe relaţia om-divinitate, la cele în care oamenii sunt absorbiţi de vârtejul orb al pasiunilor şi al greşelilor pământeşti.

În artă, actorul este pe deplin răspunzător de emoţiile pe care le generează în timpul spectacolelor. Acesta trebuie să înţeleagă că a trăi şi a evoca stările negative ale angoasei şi deziluziei înseamnă a genera rezonanţe stranii, otrăvind psihicul său şi al celorlalţi. La fel, a chema şi a dărui bucurie, dragoste, încredere înseamnă a aduce în fiinţa sa şi a spectatorilor sentimente frumoase şi înălţătoare, care nu pot decât să folosească tuturor.

Arta, o imagine fidelă a confuziei şi angoasei în care trăieşte omul modern

Arta cuprinde un cumul de sugestii care impresionează puternic fiinţa umană, sensibilizând-o. Unele mesaje artistice pătrund adânc în subconştient, influenţând atât structura emoţională a omului, cât şi comportamentul său. În mod firesc, arta ar trebui să trezească omului emoţii purificatoare care generează starea de catharsis menită să trezească sufletul, să deschidă porţile inimii fiinţei care receptează opera artistică. Din păcate, creatorul zilelor noastre încântă rar spectatorul cu astfel de trăiri sublime, experienţe emoţionale intense, deoarece el a intrat în ceea ce artiştii şi esteticienii numesc – cu un hilar dramatism – „criza artei”.

Deoarece în operele de artă moderne sunt reflectate problemele şi dramele fiinţei umane, creatorul ajunge să limiteze totul la formă, în detrimentul conţinutului şi mesajului. Această formă care acoperă aproape întreaga gamă de aspiraţii şi împliniri estetice, este cizelată la maxim, perfecţionată, şlefuită şi ridicată la rang de realizare artistică. Se munceşte zilnic ore în şir pentru a dobândi o tehnică „perfectă”, fiind înlăturată totuşi latura emoţională, profundă şi benefică a aşa-zisei opere de artă.

În viziunea artei contemporane, 99% din viaţa unui artist „care se respectă” este consacrată trupului, el ajungând să stăpânească foarte bine meşteşugul actoricesc, dar aceasta o face cu preţul uitării naturii esenţiale şi complete a omului, fiind rar întâlniţi aceia care lucrează şi pentru întreţinerea vie a spiritului. Ca urmare, arta a ajuns astăzi o imagine fidelă a confuziei şi angoasei în care trăieşte omul modern. Acesta ţipă în gura mare, formulează mii de întrebări, cărora nici măcar nu doreşte să le afle răspunsul. Subiectele şi temele artistice pe care ni le prezintă diferitele manifestări ale artei contemporane descriu adesea un om plin de neînţelegere, ce pare condamnat la o condiţie inferioară, din care nu mai poate ieşi.

Preaslăvirea non-valorii: estetica urâtului

De ce în artă se promovează o estetică a urâtului? De ce un aşa-zis artist ca Picasso a devenit conducătorul unei şcoli care s-a dedicat distrugerii tradiţiei artei clasice europene, dizolvând imaginea în forme lipsite de sens?
Uneori acest demers a atras degradarea artei în general, comercializând-o prin abila manipulare a celor care doreau să ridice în slăvi non-valoarea pentru anumite profituri sau interese triviale, iar alteori, pur şi simplu a fost vorba despre confuzie şi incompetenţă artistică, principale obstacole în perceperea unei opere de artă!
Există un banc care îl are în prim-plan pe aşa-zisul maestru al artei abstracte:
Picasso dă peste un hoţ în castelul pe care şi-l cumpărase. Se luptă cu el, dar hoţul scăpă. Merge la Secţia de Poliţie pentru declaraţie şi cei de acolo îi cer pentru că este pictor, să facă portretul robot al pungaşului. Pe baza acestuia Poliţia a arestat-o însă pe Maica Stareţă, Ministrul de finanţe, o maşină de spălat şi turnul Eiffel.

Majoritatea creatorilor de artă îşi exacerbează personalitatea, dispreţuiesc valorile unei iniţieri spirituale şi nu mai sunt conştienţi că trebuie să se deschidă către inspiraţia a cărei sursă nu se găseşte în ego, ci dincolo de el, în transpersonal, în domeniul infinit al armoniei cosmice, această raportare realizând chiar accesul direct la arhetipuri.

În lumea antică artistul era un adevărat magician, capabil să mijlocească accesul semenilor săi la marile taine ale universului, fiind un adevărat releu prin care se revărsau binefacerile zeilor. Spre exemplu, din vechea Indie s-au păstrat până în zilele noastre conotaţiile sacre ale dansului, care nu se reduc, ca finalitate, la o gestică întâmplătoare a trupului, fiecare mişcare având propria semnificaţie, încărcătura ei trimiţând la o anumită emoţie bine determinată.

Conform unei prejudecăţi adânc înrădăcinate, creatorul modern selectează mai ales aspectele negative ale vieţii cotidiene, fiind convins că doar acestea pot reţine cu adevărat atenţia publicului. Ce consecinţe dramatice implică o asemenea viziune răsturnată devine evident mai cu seamă în cazul actorului. Prin specificul artei sale, acesta se identifică de-a lungul carierei cu angoasele şi destinul personajelor pe care le interpretează.

Cazuri dramatice ale unor actori care şi-au atras o moarte violentă şi stranie

În acest sens este semnificativ cazul lui Klaus Kinski, care, jucând frecvent rolul de persoană dezechilibrată psihic, a început să se manifeste în anumite împrejurări fără control, dezlănţuindu-se cu o violenţă ce frizează nebunia (sintagma „fiinţa este vicleană” devenind motto-ul existenţei lui). Tragice sunt şi cazurile actriţelor Natalie Wood, Sharon Tate şi a actorului James Dean, care, jucând frecvent roluri cu caracter pesimist, şi-au atras o moarte violentă şi stranie.

Regizorul italian de film Pier Paolo Pasolini şi-a găsit moartea într-un mod tragic fiind pur şi simplu violat pe o plajă în urma unui atac agresiv. Iată descrierea făcută de un criminolog care, totuşi, nu-l văzuse niciodată: „Îl cunoaştem pe P. din operele sale literare şi din cele cinematografice: analiza psihopatologică a producţiei sale ar putea să ne conducă la afirmaţia unei înclinări coprolalice (tendinţă patologică de a folosi cuvinte obscene, scabroase). Este un anormal sexual, un invertit în sensul absolut al termenului. P. este atât de profund anormal încât îşi acceptă anormalitatea conştient, arătându-se incapabil s-o judece ca atare”.


Jane Harlow, Anna Nicole Smith, Grace Kelly, Lana Clarkson şi Marilyn Monroe, sunt doar câteva actriţe al căror sfârşit tragic a şocat lumea lăsând semne de întrebare.

Actriţa din California Lana Clarkson a fost împuşcată mortal pe data de 3 februarie 2003, la vârsta de 40 de ani în casa producătorului său, Phil Spector. Acesta a fost acuzat de moartea actriţei. Clarkson a devenit foarte cunoscută în urma rolurilor jucate în „Scarface”, „Barbarian Queen” şi câteva seriale de televiziune foarte populare în anii ’80.

Marilyn Monroe (foto) moare pe data de 5 august 1962, la vârsta de 36 de ani. Circumstanţele morţii sale au fost foarte discutate de-a lungul timpului. Este adevărat, Marilyn este una din puţinele persoane care au ajuns pe prima pagină a ziarelor numai pentru că a cântat “La mulţi ani”. Sărbătoritul din melodia “Happy Birthday, Mr. President” era chiar J. F. Kennedy, iar interpretarea cântecului a marcat ultima apariţie publică importantă a actriţei.


Autorităţile nu au confirmat nicio teorie misterioasă legată de moartea vedetei. Mai mult, se spune că asasinarea vedetei ar fi fost înregistrată, iar bărbatul care supraveghea înregistrările a murit în circumstanţe neelucidate…

Este cunoscut de asemenea impactul pe care l-a avut de-a lungul timpului asupra a numeroşi interpreţi, „Machbet”, supranumită „Piesa Blestemată”, deoarece cei care au pus în scenă această dramă au avut, în timpul repetiţiilor şi al stagiunii, accidente aparent absurde, boli năprasnice, decese sau chiar tentative de suicid. În această piesă, invocarea duhurilor malefice de către cele trei vrăjitoare nu rămâne doar în planul imaginar, extrapolându-se şi în realitatea concretă, generând stări, situaţii şi fenomene similare celor obţinute în urma unor ritualuri reale de magie neagră (prin declanşarea binecunoscutului fenomen de rezonanţă).

Conducătorii din umbră doresc impregnarea psihicului uman cu emoţii negative

În arta cinematografică, violenţa reprezintă 90% din acţiune; în filmele considerate a fi „în vogă” omul este lipsit de speranţă, este supus spaimelor şi situaţiilor fără ieşire. Filmele de groază au o pondere atât de mare încât s-au creat cluburi ale cineaştilor horror; se vorbeşte despre vampirologie ca despre o ramură firească a criticii cinematografice, actori dintre cei mai buni optând din plictiseală sau din arivism pentru rolurile penibile şi abjecte din aceste filme „ieftine”. De asemenea, este limpede pentru oricine că amploarea pe care au luat-o pornografia şi homosexualitatea în artă vizează în mod direct orientarea către plăcerile lumeşti pervertite şi viciate, îndepărtarea omului contemporan de tot ceea ce înseamnă valoare născută din frumuseţe, adevăr şi spiritualitate.

Să fie aceste fenomene o pură întâmplare? Să fie oare artiştii atât de insensibili la estetica sublimului şi la dezvăluirea armoniei din oameni? Este clar că acest fenomen este generat de aceleaşi fiinţe diabolice, care manipulează totul din umbră, urmărind, în conformitate cu Protocoalele secrete ale maeştrilor francmasoni, impregnarea treptată a psihicului uman cu emoţii negative.
Spre exemplu, o femeie însărcinată care urmăreşte emisiuni sau filme de o anumită factură agresivă, prin natura stărilor pe care le trăieşte influenţează dezvoltarea firească a copilului ce urmează să se nască, acesta devenind hipersensibil sau chiar violent încă de la vârstă fragedă.

În ceea ce priveşte propagarea cu premeditare a filmelor şi emisiunilor cu caracter nociv, putem aminti un caz foarte recent referitor la atacul criminal din data de 11 septembrie 2001, din New York, în urma căruia au fost distruse clădirile World Trade Center şi au murit mii de oameni. Imediat după aceasta, autorităţile americane au dispus interzicerea producerii filmelor a căror acţiune implică atacuri teroriste asemănătoare celui amintit.

De ce nu se acţionează în acelaşi mod şi cu producţiile care sunt acceptate ca fiind distructive pentru psihicul uman (filme violente, horror, perverse), multiple fiind consecinţele nefaste ale acestor imagini (fiind cunoscute cazurile copiilor care au ucis alte fiinţe imitând „eroii” filmelor lor preferate)? Se poate remarca din nou că în spatele declinului artei se află o intenţie ascunsă, exemplu fiind şi finanţarea de către marile concernuri (conduse de către francmasoni) a creaţiilor şi operelor care promovează non-arta şi non-valoarea.

Mass-media şi propagarea non-artei şi non-valorii

Instrumentul cel mai puternic pentru propagarea non-artei şi a non-valorii este mass-media. Aceasta îi captează omului modern cea mai mare parte din viaţa de zi cu zi, influenţându-i 80% din ideile, concepţiile sau modalităţile de comportament prin intermediul sugestiilor repetate. În faţa micului ecran fiinţa umană îşi formează psihologia de consumator, devenind foarte receptivă. Libertatea telespectatorului de a alege este limitată, propunându-se numai emisiuni create cu scopuri prestabilite, fiecare dintre ele având un mesaj ales de producători. Prin intermediul mass-mediei subconştientul oamenilor este impregnat cu sugestii negative, iar omul devine treptat, dintr-o fiinţă care ar trebui să gândească, o fiinţă gândită.


Aceasta face ca omul să fie mult mai uşor de controlat. Dacă el ar întreţine însă optimismul, bucuria, credinţa, nu ar mai putea fi influenţat aşa uşor în sens distructiv, pentru că metodele de manipulare se bazează în special pe slăbiciunile şi viciile umane.

Iată exemplul reclamei renumitei firme de ţigarete KENT: aceasta asaltează aparent trecătorul cu idei-forţă benefice (ex. ATITUDINEA CREAZĂ VIITORUL), dar reclama ascunde de fapt dincolo de aparenţe îndemnul pentru tot omul de a cumpăra ceea ce vede şi nu ceea ce este mai bun pentru fiinţa sa, recunoscând totuşi cu nonşalanţă că TUTUNUL  DĂUNEAZĂ GRAV SĂNĂTĂŢII…
Şi toate acestea pentru un pumn de bani sau o beţie de putere.

Inoculând ideea că succesul şi celebritatea sunt sinonime cu fericirea, mass-media (controlată de francmasonerie) alimentează mitul vedetei, viaţa acesteia devenind subiect de comentarii şi aprecieri nesfârşite. Fanii o idolatrizează, privindu-i orice gest cu veneraţie, chinuindu-se să-i imite felul de a se îmbrăca, pieptănătura, modul de a gândi şi a se comporta, oricât de artificiale sau lipsite de bun simţ ar fi acestea. Fascinaţi de imaginea compusă de presa scrisă şi de televiziunea insinuantă, publicul pare să nu mai sesizeze ridicolul unor atitudini ale vedetei, ideile greşite şi periculoase pe care le susţine aceasta, artificialitatea personalităţii pe care o afişează, dramatica prăpastie dintre chipul pe care-l expune pentru adoratori şi viaţa sa personală, minată de divorţuri, droguri, alcool, homosexualitate şi alte perversiuni.

Cântăreţi rock decedaţi din cauza abuzului de alcool şi stupefiante

Acestea şi sunt principalele motive pentru care cântăreţii de rock sunt de trei ori mai predispuşi la o moarte prematură faţă de restul populaţiei.


Cunoscute pentru stilul de viaţă dezordonat şi plin de excese, celebrităţile din industria muzicii pop-rock au mai puţine şanse să ajungă la bătrâneţe în raport cu restul populaţiei, arată un studiu al Centrului pentru Sănătate Publică de la Universitatea din Liverpool, localitatea de origine a legendarei formaţii The Beatles. Cercetătorii britanici au urmărit destinele a 1.064 de artişti din Marea Britanie şi din SUA pe o perioadă cuprinsă între anii 1956 şi 2005. Concluzia a fost că vedetele rock „sunt de două-trei ori mai predispuse (prin comparaţie cu restul populaţiei) la o moarte prematură“, informează Reuters.

Elvis Presley, Jim Morrison (foto, liderul The Doors), vrăjitorul chitarei electrice Jimi Hendrix, vedeta trupei T.Rex, Marc Bolan, sau vocalistul de la Nirvana, Kurt Cobain, sunt doar câteva exemple de vedete rock care nu au reuşit să mai apuce senectutea. Plecând de la astfel de cazuri, specialiştii britanici au calculat că mai mult de un sfert dintre decesele muzicienilor au fost cauzate de abuzul de droguri şi alcool. „Studiul nostru indică faptul că vedetele pop-rock riscă într-o proporţie mult mai mare să moară în urmă consumului de alcool şi de stupefiante“, afirma profesorul Mark Bellis, coordonatorul cercetării epidemiologice. În aceste condiţii, specialistul britanic pune la îndoială eficienţa campaniilor pro-sănătate şi contra abuzului de substanţe interzise, susţinute de cântăreţii pop-rock.

„În industria muzicală, stresul, schimbările aduse de trecerea de la popularitate la anonimat, expunerea la medii în care alcoolul şi drogurile pot fi obţinute foarte uşor, toate acestea pot conduce la abuzul de substanţe nocive sau la comportamente autodistructive“, arată raportul britanic, citat de Reuters. Studiul mai susţine că riscul cel mai mare de a face un infarct sau un atac cerebral este în primii cinci ani de la câştigarea faimei. Hendrix, vocalistul Bon Scott de la începuturile AC/DC ori basistul Sid Vicious de la formaţia punk Sex Pistols au murit cu toţii în mai puţin de cinci ani de la momentul în care au cucerit topurile muzicale.


Printr-o împletire perversă dintre bine şi rău, artistul este folosit, speculându-i-se slăbiciunile şi orgoliul, ceea ce-l păstrează captiv între graniţele unui teritoriu lipsit de dimensiunea sublimului.

Manipularea destructivă a maselor prin mesajele subliminale din muzică

Un alt exemplu al manipulării distructive a maselor îl constituie prelucrarea muzicală prin sistemul back-word masking în industria de discuri, prin care se înregistrează mesaje prelucrate la o frecvenţă foarte înaltă, pe care urechea nu le aude, dar pe care subconştientul le percepe şi le înregistrează. De exemplu:
* Piesa „Like a virgin”, Madonna, cuprinde mesajul subliminal: eu mă cufund în păcat.
* „Everything she does is magic” – Police, mesaj subliminal: răul se combate cu violenţă.
* „Crazy little thing called love” – Queen, mesaj subliminal: la naiba cu Biblia, eu vreau magie.
* „Tops” – Rolling Stones, mesaj subliminal: te iubesc, spune Satana.
* „She bop” – Cindy Lauper, mesaj subliminal: eşti neputincios în faţa răului.

În cadrul firmei „Zodiaco” din SUA, fiecare disc original, fiecare matriţă, este prelucrată de către persoane care practică magia neagră; mai mult, se ştie că aceştia nu o fac în scop comercial, ci din dorinţa de a controla spiritul oamenilor. Concertele şi clipurile trupelor de muzică rock, heavy-metal, death-metal, trash, etc., induc un efect malefic imediat celor care le audiază, generând printre altele stări depresive, agresive, anarhice şi sentimentul că viaţa nu mai are niciun sens.

În această realitate, artistul încotro?

A sosit vremea ca el să-şi lumineze sufletul, ca într-o desăvârşită sinceritate să caute în adâncul fiinţei sale adevărata necesitate. Mai întâi va trebui să înţeleagă că arta nu înseamnă nici maimuţăreala faţetelor sublimului şi nici imitaţia banală a unei realităţi efemere. Este acea experienţă care, încununată de dimensiunea sacrului, reflectă natura esenţială a creaţiei. Arta poate fi acea punte ridicată peste prăpastia lăsată de om între cer şi pământ. Ea intră astfel în domeniul spiritualului, acolo unde îşi are de fapt izvoarele.


Arta poate deveni autentică numai atunci când artistul devine o fiinţă liberă interior şi cât mai conştientă şi capabilă să-şi trezească spontan fiinţa faţă de inspiraţia şi frumuseţea arhetipală.

Dintre cei care au „spart” zidurile profanului îi putem aminti pe B. P. Haşdeu, M. Eminescu, L. Blaga, M. Eliade, C. Brâncuşi, G. I. Gurdjieff, A. Tarkovski, A. Jodorowsky, care au realizat adevărate opere artistice, orientându-şi harul în sensul oferit de învăţăturile marilor înţelepţi care le-au fost modele.

Brâncuşi, urmând învăţăturile marelui yoghin tibetan Milarepa, amintea: „Misiunea artei este să creeze bucurie şi nu se poate crea artistic decât în bucurie şi pace sufletească… Iar pacea se obţine prin renunţare.”


Mircea Eliade, discipol al lui Swami Shivanada, un mare mistic hindus, afirma că „nu poţi fi liber dacă nu eşti responsabil”.

Gurdjieff, cunoscut înţelept rus, mentor al unei tradiţii spirituale cu totul originale, spunea: „… eu apreciez arta prin conştiinţa sa. Voi o apreciaţi cu atât mai mult cu cât ea este mai inconştientă. Într-o operă de artă obiectivă, creatorul nu-şi expune ideile direct prin cuvinte sau semne, ci prin intermediul unor sentimente pe care el şi le trezeşte conştient şi metodic, ştiind ceea ce face şi de ce o face.”

Menirea unui artist este aceea de a trăi în armonie deplină cu lumea. Dacă lumea este un teatru, atunci primul rol al actorului este jucat pe scena propriei lui existenţe, iar modul în care o face este măsura trezirii sufletului şi a conştiinţei sale faţă de valorile arhetipale ale frumuseţii, binelui şi armoniei universale.

Citiţi şi:
Constantin Brâncuşi a practicat yoga
Strania mentalitate masonică – un articol de MIRCEA ELIADE

yogaesoteric
octombrie 2008

Războiul psihopolitic antireligios…

Războiul psihopolitic antireligios

Reţeaua de Alarmă Contra Sectelor
de Serge Monaste
Vă prezentăm în continuare un extras din cutremurătoarele dezvăluiri publicate de Serge Monaste privind planurile de distrugere a spiritualităţii, dezvăluiri ce au la bază documente autentice, multe dintre ele publice. Serge Monaste a fost ziarist  la publicaţia canadiană L’Enquete şi a murit asasinat în urma publicării unei serii de articole despre oculta financiară mondială. Manuscrisele lui Monaste rămase neterminate din cauza morţii sale neaşteptate au fost publicate în cartea „Protocoalele de la Toronto. Complotul ONU pentru instaurarea Noii Ordini Mondiale” tradusă şi în limba română.

În zilele noastre, un număr crescând de oameni, care trăiesc viaţa prozaică a unui domn „Nimeni de oriunde”, oameni cu copii, studii universitare şi cariere afirmă cu sinceritate că observă în politica mondială o „Conspiraţie Politică şi Religioasă”. Tendinţa spre instaurarea unei Noi Ordini Mondiale nu este plăsmuirea imaginaţiei unei bande de paranoici, aşa cum ar dori unii să ne facă să credem. Este suficient să privim în jur spre zona noilor tehnologii, a fuziunilor între multinaţionale, a acordurilor comerciale internaţionale, a dispariţiei tot mai pronunţate a clasei de mijloc, a eforturilor în direcţia unei monede mondiale, a unei limbi mondiale, a unei reorganizări a comunităţii internaţionale. Toate acestea ne indică profunde schimbări în raport cu care însăşi guvernele noastre naţionale par a fi complet neputincioase.

Dintotdeauna au existat oameni care să spună că aşa ceva ar fi imposibil. Dar câţi erau convinşi la începutul secolului de exemplu, că un război mondial era absolut imposibil? Şi totuşi acesta a avut loc. Câţi erau siguri că omul nu va putea niciodată să ajungă în spaţiu? Şi totuşi omul a păşit pe Lună. Pentru cine ştie să observe pe planetă există fără îndoială o Conspiraţie în curs de desfăşurare, pentru a instala o religie mondială cu un antipapă în frunte: o religie care va modela Noua Morală a unui Guvern Mondial. Numai cei fără minte sau prizonierii propriilor lor spaime, oamenii care îşi proiectează nesiguranţa asupra altora în mod absurd neagă totul, fără a analiza faptele care le stau dinainte. Puteţi să faceţi parte dintre aceşti oameni sau să vă alăturaţi celor, din ce în ce mai numeroşi, care sunt convinşi că există ceva putred în reorganizarea actuală a Naţiunilor Unite.

Anumite agenţii guvernamentale nu vor să ştiţi acestea, nici „Cult Awareness Network”, nici Naţiunile Unite. Cei care doresc o viaţă nouă, o nouă speranţă, un nou viitor, o nouă Ordine Mondială, ştiu bine că vechile căi trebuie să fie eliminate, dezrădăcinate, pentru a putea fi construită o Nouă Ordine. Pentru toţi aceştia, vechile căi sunt legate de credinţele într-un singur Dumnezeu. În mod bizar, scopul lor suprem nu este acela pe care l-au dat de înţeles populaţiilor din trecut, şi anume un Paradis Mondial sub o Nouă Ordine împotriva liberei voinţe a populaţiilor, ci mai degrabă vizează  posesiunea, apoi controlul sufletelor întregii omeniri. În consecinţă, cu scopul de a obţine rezultate au pus pe picioare „Cult Awareness Network” (Reţeaua de Alarmă Contra Sectelor) pentru a fi siguri că sufletele indivizilor nu pot fi deşteptate în nici un mod. Spre a atinge acest scop într-un timp relativ scurt, au fost obligaţi să atace, să activeze în ultimă instanţă credinţele tuturor celor ce nu cred decât într-un singur Dumnezeu, şi anume catolicii, creştinii în general, evreii şi musulmanii. „Programul de Dezinformare” pe care le-au elaborat se poate rezuma astfel: orice individ care va comunica, în viitor, cu orice fel de grupare ori cunoştinţă religioasă, mistică sau spirituală care ar putea fi indezirabilă în ochii Naţiunilor Unite, va fi identificat ca „membru al unei secte” şi, în consecinţă va fi preluat pentru binele său în sarcina Autorităţilor Medicale Internaţionale ale Naţiunilor Unite.

Spălarea pe creier

Se ştie din întreaga istorie a omenirii, că nici un om care a suferit o spălare pe creier nu va rămâne cu convingerea că a fost maltratat. De obicei persoanele spălate pe creier îşi vor apăra cu pasiune manipulatorul, convinse că li s-a propovăduit o nouă cale şi chiar că au fost alese pentru a-i învăţa şi pe alţii. Iată de ce, în trecut a fost atât de dificil, dacă nu chiar imposibil, să se pună pe picioare legislaţii, mai ales atunci când legislatorii utilizau aceleaşi tehnici faţă de populaţie, în scopul de a fi aleşi şi de a-şi menţine puterea.
În scopul de a spăla pe creier o întreagă populaţie şi de a o determina să reacţioneze  energic, într-o zi contra tuturor celor care îşi revendică o credinţă într-un singur Dumnezeu, a fost necesar ca Naţiunile Unite să înfiinţeze un „Program Special Antireligios” în anii 1960, prin intermediul mai multor Agenţii Guvernamentale Americane. În acea perioadă se stabilise clar în interiorul acestor agenţii guvernamentale, precum şi printre bancherii care le frecventau că pentru a reuşi să se pună pe picioare o Nouă Ordine Mondială trebuia, înainte de toate, să se ajungă la un control absolut al Politicului şi al Socialului, atacându-se prin toate mijloacele problema religiilor. Acest „Program Antireligios” ar putea fi rezumat în modalitatea următoare: dacă înfricoşaţi ansamblul membrilor populaţiei şi îi faceţi să se teamă pentru securitatea lor şi aceea a apropiaţilor lor, cum ar fi copiii, acest lucru vă va permite în continuare să instauraţi măsuri draconice pentru a le impune respectarea legilor, a-i dezarma şi a obţine despre ei date de identitate intensive. Apoi dacă identificaţi această teamă – Frica lor – cu credinţe religioase precise şi răspândiţi această „Frică” prin mijloacele de informare oficiale pe perioade între douăzeci şi treizeci de ani, chiar membrii acestei populaţii vă vor implora în genunchi, prin intermediul reprezentanţilor lor politici să instituiţi noi alternative de bază pentru politica noastră internaţională prin mijlocirea Naţiunilor Unite, în scopul de a stabili o Nouă Ordine Mondială, şi anume „The Mental Cooperation In Takeover Plans”, cu ajutorul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii.
Sănătatea Mintală şi Cetăţenia Mondială
În 1948 Congresul Mondial pentru Sănătate Mintală, o Organizaţie a Naţiunilor Unite a declarat în pamfletul său „Sănătatea Mintală şi Cetăţenia Mondială” că: „prejudecăţile, ostilitatea sau naţionalismul excesiv pot influenţa cu putere dezvoltarea personalităţii, fără ca individul respectiv să poată fi conştient. În scopul eficacităţii, eforturile pentru schimbarea indivizilor trebuie să fie acordate cu etapele succesive ale personalităţii în sine, câtă vreme în cazul unui grup sau al societăţii, schimbarea va putea întâmpina o rezistenţă fermă, dacă nu a fost instaurată din capul locului o atitudine de acceptare.”
Extrasul de mai sus pare să-l completeze foarte clar pe cel care urmează. În 1970, psihologul James V. McConnel a declarat, într-un număr al revistei „Psychologie Today”: „a sosit momentul în care e posibil să se combine orice privaţiune senzorială cu drogurile, hipnoza şi manipularea abilă, prin recompensare şi pedepsire, iar acestea, în scopul de a ajunge la un control absolut asupra comportării individului. Prin urmare, ar trebuie să fie posibil, în principiu, să se realizeze un tip de spălare a creierului pozitiv, care ne-ar permite să producem schimbări dramatice în comportamentul şi personalitatea unui individ. Va trebui să remodelăm societatea într-o asemenea manieră încât să fim antrenaţi cu toţii, începând încă de la naştere să facem exact ceea ce aşteaptă societatea de la noi. Dispunem de tehnicile necesare pentru a o face. Nimeni nu deţine monopolul asupra personalităţii. Nu aveţi nimic de spus despre genul de personalitate pe care o posedaţi şi nu există nici un motiv de a crede că aţi putea avea dreptul să refuzaţi o nouă personalitate, dacă cea veche este antisocială”. În cazul de faţă „vechea personalitate” înseamnă „vechea cale”, „căile creştine”, „credinţa trecută, într-un singur Dumnezeu”; ceva care trebuie să fie remodelat conform viziunilor Noii Ordini Mondiale.
Noile principii ale sănătăţii mintale

Planurile privind „sănătatea mintală şi cetăţenia mondială” ale Naţiunilor Unite sunt mai mult decât limpezi în documentul numit „Noile principii ale sănătăţii mintale”, principii ce vor fi impuse la nivel internaţional. Principiile sănătăţii mintale nu-şi pot găsi finalizări pozitive fără acceptarea progresivă a conceptului de „cetăţenie mondială”. Documentul declară, de asemenea: „programele pentru schimbări sociale, spre a fi eficiente, necesită un efort conjugat din partea psihologilor şi a asistenţilor sociali lucrând împreună şi în cooperare cu oamenii de stat, administratorii şi alţi posesori ai unor posturi de răspundere”.

Cele trei etape de dezvoltare prevăzute sunt:

1. izolarea într-un spital psihiatric;
2. centrele locale de sănătate mintală comunitară, astfel încât pacienţii să poată fi trataţi în mediul lor propriu;
3. centrele de gardă,  unităţile de jandarmerie, creşele populare unde va fi posibil să se acţioneze de timpuriu în viaţa copiilor, în ceea ce priveşte problemele legate de naţionalism.
În cazul de faţă, Naţionalismul poate fi identificat şi cu Credinţa într-un singur Dumnezeu. Mai mult, în aceste creşe reprezentanţii statului vor putea să-i identifice cu uşurinţă pe cei care au părinţi credincioşi sau naţionalişti ireductibili. Cu doi ani înainte de data publicării acestui Pamflet al Naţiunilor Unite, Generalul Maior G. B. Chismon, Ministrul Sănătăţii din Canada, care ulterior avea să devină directorul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii a Naţiunilor Unite a explicat: „apărarea personală poate implica o reacţie neurologică, atunci când aceasta semnifică necesitatea de a-ţi apăra posesiunile materiale împotriva altora care trăiesc în sărăcie. O asemenea atitudine poate duce la război.”. Soluţia problemei, propusă de Generalul Maior G.B. Chismon a fost : „Să redistribuim toate bunurile, tuturor.”
Gulagul din Alaska

Această atitudine echivalează cu Socialismul impus populaţiilor împotriva voinţei lor, dacă o asemenea cale este singura posibilă. Mai mult, pentru a smulge din rădăcini bazele apărării personale este necesară identificarea cu credinţa într-un singur Dumnezeu. În epoca respectivă, această politică trebuie să deschidă porţile diferitelor experimente de „Control asupra Spiritului” care trebuiau să înceapă din anii 1960.
Pe de altă parte, reinterpretarea şi dezrădăcinarea finală a conceptului de „Bine şi Rău” se fundamentează, la origine pe credinţele religioase creştine. De asemenea, acelaşi concept stă la baza educaţiei copilului astfel că obiectivele se referă practic la tot ceea ce cuprinde termenul de „Psihoterapie”. De altfel, Dicţionarul Poliţiei Secrete Sovietice din anii 1930 explica foarte clar ceea ce ar fi trebuit să fie în acea epocă „Strategia politică Comunistă” prin intermediul „îngrijirilor” pentru tratarea sănătăţii mintale”, prin psihiatrie.  „Psihopolitica” este arta şi ştiinţa de a stabili şi de a menţine un control asupra gândurilor şi a loialităţii indivizilor, a ofiţerilor, a birourilor şi a maselor populare; de asemenea de a avea un mijloc asigurat pentru a cuceri naţiunile inamice prin intermediul „îngrijirilor” pentru „sănătate mintală”. Trebuie  să lucraţi până în ziua când fiecare profesor de psihologie va preda, conştient sau inconştient, „doctrina comunistă”, sub travestiul psihologiei.
Dacă în continuare, consultăm manualul de instrucţie rusă a „Războiului psihopolitic”, vom vedea, la Capitolul 9 următoarele: „Operaţiunile psihopolitice trebuie să fie în continuă alertă faţă de ocaziile de a organiza centre comunitare pentru sănătatea mintală.”
Pe de altă parte, sub tutela Programului Naţional de sănătate Mintală din Statele Unite, între 1975 şi 1979, în toată ţara existau circa şase sute de asemenea „centre comunitare de sănătate mintală”. Acest program fusese iniţiat, la bază, de către Dr. Stanley F. Yolles, care în 1969 era directorul Institutului Naţional de Sănătate Mintală. În acea perioadă acesta declarase chiar că mijlocul cel mai bun pentru a trata un pacient era acela de a-l pune în situaţia de contact cu părinţii şi prietenii săi într-un centru local. Evident, va sosi ziua când credincioşii consideraţi ca reprezentând o ameninţare la adresa Comunităţii Internaţionale ora trebui să fie trataţi în aceste centre, unde vor interveni familiile şi prietenii lor. Aceştia din urmă, cu ajutorul psihiatrilor Noii Ordini Mondiale, vor încerca prin toate mijloacele să-i vindece pe pacienţi de presupusa lor boală mintală, care va fi aceea de a crede într-un singur Dumnezeu!
Iată cum funcţionează acest program: la jumătatea anilor 1950 a fost demarată o bizară înlănţuire de evenimente care s-a concretizat în jurul anului 1956 cu propunerea şi adoptarea unei legi în Alaska: „Alaska Mental Health Bill”. Aceasta lege a avut nevoie de douăsprezece milioane de dolari şi un milion de acri de terenuri publice, lucru nefiresc  dacă ţinem seama de faptul că Alaska, în acea perioadă, nu avea decât patru sute de pacienţi declaraţi în planul sănătăţii mintale. În continuare Alaska a adoptat „Public Health Service Draft Act” cu referire la spitalizarea persoanelor atinse de maladii mintale sau considerate ca atare. Această lege are particularitatea că nu prevede nicăieri un proces în faţa juraţilor sau orice procedeu asemănător pentru orice om suspectat că ar suferi de o boală mintală. Ca o declaraţie unică şi fără nici o verificare prealabilă, legea permitea detenţia şi trimiterea la azil cu confiscarea tuturor proprietăţilor şi bunurilor personale a oricărei persoane bănuite de a avea probleme mintale. De altfel acelaşi lucru a fost încercat în cazul Ford vs. Milinak din 1954. Aceeaşi lege continuă să existe şi astăzi, dub denumirea de „Uniform Mental Health Act”, la care chiar au subscris şase state. Legea implică detenţia pe o perioadă de nouăzeci de zile pentru examene medicale, fără acces la avocaţi a oricărei persoane suspectate de a suferi de probleme mintale. De asemenea, legea îi permite guvernului în funcţie al statului să poată aresta pe oricine şi să-l trimită într-un centru de sănătate mintală chiar şi în Alaska.
Prelungirea acestei legi se poate găsi în declaraţia reputatului psiholog R. D. Laing, autorul cărţii „Politics of Experience”. Laing a declarat, în revista „Omi”:  „la sfârşitul anilor 1960 a devenit evident pentru elita deţinătoare de responsabilităţi în controlul populaţiei că amplasarea oamenilor în locuri precise şi menţinerea lor pe viaţă în acele locuri nu era deloc eficientă, la nivelul costurilor implicate. Administraţia Reagan din California a fost una dintre primele care şi-a dat seama de această stare de fapt. Prin urmare au fost obligaţi să regândească tot procesul respectiv. Lucru dificil ţinând cont de diferenţa între ceea ce li se spunea oamenilor şi ce făceau de fapt directorii însărcinaţi cu controlul sănătăţii mintale. Problema exista şi în Europa şi în ţările Lumii a Treia.
Războiul psihopolitic antireligios

Pentru a înţelege mai uşor ceea ce s-a petrecut atunci este suficient să consultăm po carte de referinţă din domeniul psihiatriei:  DSM-III (The diagnostic and statistical manual of mental disorder) ediţia a treia, publicat de Asociaţia Psihiatrică Americană. Transcrisă în termeni economici şi politici, maladia mintală înseamnă: comportament şi stare mintală indezirabile. Criteriul pentru maladia mintală, aşa cum este descris în DSM III, include orice EXPERIENŢĂ NEOBIŞNUITĂ DE PERCEPŢIE, GÂNDIREA MAGICĂ, CLARVIZIUNEA, TELEPATIA, AL ŞASELEA SIMŢ, CONTACTUL SENZORIAL CU O PERSOANĂ ABSENTĂ. Conform acestui manual al Asociaţiei Psihiatrice Americane vă este permis să simţiţi prezenţa unei rude decedate timp de trei săptămâni după moarte. Dincolo de această perioadă, percepţia devine un „criteriu” pentru a vă judeca starea de sănătate mintală. Nu există excepţii. Şi poate urma un mandat pentru a vă priva de libertăţile civile, pentru a aplica încarcerarea contra propriei voinţe, chimioterapia, şocurile electrice şi chiar sterilizarea!
În primul rând, percepţiile extrasenzoriale, al şaselea simţ şi perceperea prezenţei unei persoane care nu este prezentă se referă la „experienţe religioase şi spirituale”. Fără o percepţie specială, cum am putea intra în relaţie cu Dumnezeu de exemplu? În al doilea rând, dacă ne raportăm la „Legea de Sănătate Mintală Uniformă” devine de la sine înţeles ceea ce i se va petrece oricui îşi va menţine credinţa în Dumnezeu!
Această Politică a Naţiunilor Unite pentru Sănătatea Mintală avea să dea naştere în anii 60 unor fenomene majore regrupate în întregime sub termenul „Flower Power”, care promovau sfâşitul tuturor războaielor, moartea trecutului şi a tuturor valorilor morale asociate cu acesta, moartea familiei tradiţionale, deschiderea celor mai diverse experienţe sexuale, naşterea mişcărilor pentru pace şi ecologie etc…
În timp ce cea mai mare parte a oamenilor aveau spiritul acaparat de vântul libertăţii iluzorii care sufla atunci peste America, agenţiile guvernamentale ale epocii au simţit că aveau mână liberă pentru a-şi desfăşura diversele programe pentru „Controlul Spiritului”, departe de privirile publicului.  Pe de o parte, avea loc apariţia unei clase de indivizi care fără nici un trecut criminal şi înarmaţi cu arme militare au început să tragă asupra mulţimilor, cam peste tot fără nici un motiv vizibil. Unii dintre aceştia susţineau chiar că ar fi auzit Glasul lui Dumnezeu (tehnica „Voice Synthesis”). Pe de altă parte, au avut loc asasinate în masă asociate cu Culte religioase sau sub imperiul ideilor religioase. Toate pentru a discredita spiritualitatea.
De altfel, autorul „Enciclopediei omorurilor moderne” publicată în 1983 scrie: „Le numim crime fără motive reale pe acelea care par să nu le aducă nici un câştig autorilor. Înainte de 1960, aceste crime erau rare, iar cei care au apărut atunci aparţineau sfârşitului de deceniu.”. Acest gen de „Război Psihopolitic Antireligios” a făcut parte de-a lungul anilor din Agenda Comunistă, înainte de a fi exportat în Statele Unite prin mijlocirea Naţiunilor Unite. Cu ajutorul acoperirii mijloacelor oficiale de informare acest fapt a sfârşit prin a face publicul mediu să creadă că vechea lume a violenţei asociată cu credinţele religioase trebuie să ia sfârşit şi să fie înlocuită de o Nouă Credinţă Internaţională ataşată unei Noi Ordini. De altfel, o asemenea doză cotidiană de „Război Psihologic”, aplicată neîntrerupt prin intermediul reţelelor oficiale de televiziune, de radio şi de presă naţională a avut efectul de a le garanta autorităţilor guvernamentale menţinerea populaţiei în general într-o stare de teamă constantă, de disponibilitate permanentă pentru a colabora cu autorităţile şi de înclinaţie spre psihoza denunţului colectiv. Vechea stratagemă „dezbină şi stăpâneşte” sfârşise prin a diviza populaţiile în compartimente individualiste.

Programul de control şi dezinformare

Pentru a înţelege mai bine acest „Program de control şi dezinformare” instituit de clasa politică a epocii cu ajutorul specialiştilor guvernamentali în „spălarea pe creier” e bine să abordăm în acest punct principalele linii directoare de fond. Veţi constata că acest „Program” este exact acelaşi care încă se mai întrebuinţează şi în zilele noastre:
1. a crea o problemă acolo unde nu există cu ajutorul mijloacelor oficiale de informare favorabile guvernului şi al finanţelor obţinute de la băncile asociate cu Noua Ordine Mondială;
2. a da problemei respective o dimensiune religioasă indiferent din ce sursă;
3. a amplifica disproporţionat aceeaşi problemă, făcându-i pe oameni să creadă că universul cotidian a ajuns deodată un pericol;
4. a convinge populaţia, cu ajutorul psihiatrilor, sociologilor şi  politologilor recunoscuţi, că religia înseamnă „fanatism”;
5. a da publicităţii în mare măsură presupusele incidente religioase, astfel încât să se demonstreze că vieţile oamenilor sunt în pericol fiind necesară intervenţia autorităţilor guvernamentale;
6. a aduce la locul incidentelor forţe masive (disproporţionate) de poliţişti şi militari – forţe speciale – pentru a da iluzia că gruparea religioasă vizată este în realitate foarte periculoasă. A adăuga la toate acestea prezenţa „noilor forţe speciale de intervenţie”, cu uniforme şi echipamente noi, pentru a obişnui publicul cu imaginea lor în vederea unor intervenţii asemănătoare în viitor;
7. apoi în continuare, prin intermediul unor politicieni aleşi cu mare atenţei, a determina populaţia să-şi hărţuiască reprezentanţii parlamentari spre a obţine noi legi pentru a-şi proteja familia şi bunurile contra oricărei grupări sau a oricărei credinţe religioase nerecunoscute de către guvern.

Toate acestea se numesc „spălare pe creier” şi au fost implantate în America în anii 1960.  De exemplu, în 1990, la Oka Quebec-ul de atunci a experimentat o situaţie aemănătoare care a dus la crearea „puterii autohtone” din Canada. Şi ar fi posibil să continuăm la fel, pe zeci şi zeci de pagini, ceea ce n-ar face decât să confirme încă o dată o voinţă mondială, prin intermediul unor organisme şi grupări fără scop lucrativ, dar combătând, ca din  întâmplare toate „grupările şi organizaţiile religioase”!


Ceea ce este important de reţinut aici, e orientarea din ce în ce mai pronunţată împotriva a tot ceea ce este spiritual, cu atât mai mult cu cât totul se va amplifica enorm prin apariţia unor probleme economice fără precedent, care vor atinge toate straturile societăţii şi îi vor arunca pe toţi indivizii într-o stare de profundă nesiguranţă.

Serge Monaste
29 martie 1995

yogaesoteric
august 2006

Televiziunea, factor determinant al gândirii umane

Televiziunea, factor determinant al gândirii umane



Sugestii şi manipulare realizate prin intermediul emisiunilor TV

de Zoltan Marosy

Omenirea este condusă în secret de o mână de oameni, care prin diferite metode, mai mult sau mai puţin cunoscute, manipulează conştiinţa fiecărui individ. Aparent, inofensiva obişnuinţă de a viziona un film, în familie, este totuşi menită de a transforma pas cu pas mentalitatea individului. Aici se află secretul reuşitei în manipularea conştiinţei umane. Ne punem întrebarea: cum?

În primul rând trebuie să precizăm că există legături directe între imagini şi stări interioare. În această idee, multe experienţe parapsihologice demonstrează faptul că fiecare formă, culoare sau expunere ritmică şi continuă a formelor şi culorilor produc senzaţii psihice ce modifică treptat comportamentul uman.

De exemplu, Ernst Meckelborg ne avertizează în cartea sa, “Agenţii Psi” despre faptul că fiecare imagine, culoare, formă ce se expune pe cale vizuală, manifestă în conştiinţa umană modificări ale gândurilor şi ideilor. Prin repetarea, la intervale regulate, a acestor imagini, se produc conexiuni noi în creierul uman ceea ce crează o nouă obişnuinţă, un nou mod de a vedea lucrurile şi altă mentalitate. Acest lucru este denumit de cercetători “educaţie parapsihologică”.

Realitatea – un proces al gândirii

Orice idee care se vehiculează în mod constant într-un film sau în reclamele TV, provoacă conexiuni în mintea indivizilor şi prin analogie cu realitatea exterioară, se va produce o modificare în percepţia omului asupra lumii înconjurătoare. Filmele – aceste modelatoare de “realităţi” individuale – provoacă mutaţii în mintea individului care, în mod normal, îşi exprimă încrederea că ceea ce vede este realitate. Totuşi, ceea ce vede el  este doar o parte a realităţii şi fiind obişnuiţi doar cu această “realitate”, spune că doar aceasta există. De exemplu, statistic vorbind, nu există film de acţiune în care să nu fie cel puţin câteva distrugeri importante, victime, case care explodează. Dar realitatea nu este chiar aşa. Mintea o vede aşa pentru că selectează imagini, din mediu, care să se asemene cu imaginile pe care le-a acumulat, în timp, din filme, “gunoaie” sub formă de imagini, care se numesc “artă”!

Evon Harris Walker, fizician la Centrul de Cercetări de la NASA defineşte Realitatea individuală ca fiind “o hologramă imaginată de conştiinţa individuală exclusiv pentru ea însăşi”. În centrul său de cercetare a reuşit, prin diferite metode, să demonstreze că fiecare imagine vizuală este corelată cu o anumită funcţionare a creierului, cu stările de conştiinţă ale omului. Tot ceea ce omul vede, gândeşte, sau aude, produce astfel modificări ale minţii, care imediat crează modificări ale conştiinţei umane.

Lucrurile devin şi mai aprinse atunci când urmărim să înţelegem faptul că, după cum spune însăşi ştiinţa, energia mentală se manifestă ca orice câmp de energie vibratoare, care se extinde, se compune, intră în rezonanţă etc. Explicaţia fizicianului Harris este deosebit de simplă: ”fiecare gând transmite în creier o anumită mişcare a electronilor prin celulele nervoase, orice asemenea impuls electric al creierului este un veritabil emiţător electro-magnetic uman”. Tot ceea ce omul gândeşte şi toate stările psihice care au loc în acelaşi moment acţionează voluntar sau involuntar asupra gândurilor celorlalţi oameni şi implicit asupra “realităţii” văzută de ceilalţi oameni. Se spune că “frumuseţea este în ochii privitorului“, dar nu numai atât; şi realitatea este în ochii privitorului – două teorii importante care pot aduce veridicitatea celor expuse mai sus. Astfel, dacă mintea umană este “bombardată” cu filme ce arată numai o parte a realităţii, atunci prin suprapunerea a ceea ce crede cu ceea ce vede, ajunge să-şi modifice treptat concepţia de viaţă.

Imposibil? Totuşi adevărat!

O minte lucidă şi-ar pune imediat întrebarea: cum se poate că mulţi văd lumea reală ca fiind aşa cum este şi totuşi nu privesc cu toţii acelaşi gen de filme? Răspunsul a fost dat de un genial om de ştiinţă, Rupert Sheldrake, care a avansat teoria “câmpului morfogenetic”. Acest cercetător explică faptul că fiecare om este legat la un câmp potenţial comun al speciei umane – un fel de subconştient colectiv, din care selectează, prin rezonanţă, gânduri, idei, stări afective etc. Fiecare om este legat la acest subconştient colectiv şi face parte din viaţa lui zilnică. Câmpul morfogenetic, un fel de memorie a civilizaţiei umane, are capacitatea de a se încărca permanent cu gânduri, idei, stări psihice, care atunci când depăşesc un anumit prag devin potenţial mai puternice. Ca într-un război; dacă inamicul vine periodic, atacând cu forţe proaspete, la un moment dat, ocupă acel loc prin perseverenţa de care a dat dovadă. Imaginaţi-vă de câţi ani s-a încărcat acest mental colectiv cu tot felul de idei şi stări războinice, violente, care “descriu” realitatea prin filmele văzute la televizor. Fiind colectiv, înseamnă că aceste idei şi gânduri se transmit pe calea undelor electromagnetice către fiecare individ, prin procesul de rezonanţă a energiilor, care modelează pas cu pas conştiinţa individuală perturbând astfel comportamentul fiecăruia, indiferent dacă priveşte sau nu aceste filme.

Impulsurile vizuale, dacă sunt privite de mai multe persoane în acelaşi timp (cum este televiziunea şi cinematografia), produc stări ce se amplifică prin rezonanţă şi se ajunge la o energie care încarcă potenţial memoria comună a civilizaţiei umane. Acest lucru permite ca, la un anumit prag al energiei mentale, gândurile negative (care sunt în prezent  excesive) să predomine în câmpul mental comun, inhibând mentalul pur, benefic. Totuşi, printr-o practică constantă şi lucidă, unii oameni reuşesc să treacă de ceaţa deasă a mentalului colectiv şi să-şi conducă propria minte către o gândire curată, pură, luminoasă. Din fericire, aceasta este salvarea noastră!

yogaesoteric
iunie 2006
articol preluat din revista Yoga Magazin

Noua Ordine Mondială – responsabilă de genocidul biochimic planetar

Noua Ordine Mondială – responsabilă de genocidul biochimic planetar

Există la ora actuală o conspiraţie mondială, condusă de o grupare foarte puternică şi influentă, de indivizi înrudiţi, din care fac parte cei mai bogaţi oameni ai lumii – lideri politici, „elite“ corporatiste şi membri ai unor societăţi secrete – şi care acţionează fără limite naţionaliste. Intenţia ei este de a prelua total şi complet controlul asupra tuturor fiinţelor umane de pe planetă şi de a reduce dramatic populaţia mondială la doar 1 miliard de oameni.

Sub numele de Noua Ordine Mondială (New World Order) se ascund organizaţii, instituţii şi indivizi, grupaţi într-o reţea intercorelată. Această grupare ocultă planetară nu cunoaşte limite statale, se află deasupra legilor tuturor ţărilor şi controlează politica, sistemul bancar internaţional, industria, comerţul, sistemul de asigurări, traficul de droguri şi de arme, lumea medicală etc. Ea nu dă nimănui socoteală pentru deciziile pe care le ia, şi este cea care trage sforile tuturor evenimentelor majore din lume. Ea se ascunde în spatele marilor corporaţii şi al marilor agenţii guvernamentale, pe care le dezvoltă şi le controlează, cu scopul bine definit de a domina lumea.

De-a lungul timpului, tot mai mulţi oameni au aflat de existenţa acestei conspiraţii mondiale. Însă marea majoritate a lor, din păcate, reacţionează cu scepticism şi neîncredere la acest subiect, inconştienţi de condiţionarea mentală care le este implementată permanent de instituţiile de stat. Amploarea şi complexitatea reţelei de înşelătorie a acestei conspiraţii este greu de imaginat. Metodele pe care le utilizează în acest război cu omenirea sunt în special de natură biochimică, fiind promovate prin sistemul farmaceutic, medical, alimentar şi prin manipularea maselor cu ajutorul mass-mediei, cu scopul sinistru de exterminare a populaţiei.

Ceea ce majoritatea cetăţenilor cred că este „opinia publică“, reprezintă de fapt o propagandă abil regizată, cu scopul secret de a se declanşa un anumit răspuns comportamental dorit din partea populaţiei. Părerile „opiniei publice“ sunt monitorizate permanent, cu intenţia de a se verifica acceptarea de către populaţie a programelor planificate de „ei“. Conspiratorii Noii Ordini Mondiale îşi realizează agenda de lucru, orchestrând cu măiestrie emoţiile umane şi cultivând în special frica.

Pătrunzând în labirintul încurcat al manevrelor politice şi corporatiste, descoperim stupefiaţi o lume a criminalităţii şi a abuzurilor de neimaginat împotriva umanităţii. Transpare din ce în ce mai clar ideea că trădătorii umanităţii – care, după modul lor de acţiune, nu pot fi numiţi „oameni“ – au ales să folosească acum alte metode (mascate) de exterminare a populaţiei: prin alimentaţie (introducând aditivii extrem de nocivi, precum aspartamul, glutamatul de sodiu etc.), prin produsele cosmetice, prin apa fluorurată, prin deşeurile toxice, prin hrana iradiată, prin vaccinurile cu mercur şi prin alte arme biologice, de fapt, o altă variantă modernă pentru bombele folosite pe vremuri, cu scopul (acelaşi) de a distruge mase întregi de oameni.

Sub pretextul „cercetării“ armelor biologice, a vaccinurilor şi a medicamentelor periculoase, „ei“ îşi dezvoltă de fapt această industrie în propriul lor interes şi folosesc fiinţele umane drept cobai. Au ajuns până acolo încât să creeze noi agenţi biologici şi virusuri, pentru care apoi au fost necesare alte remedii, create, desigur, tot de ei – vaccinurile. Experimentele pline de cruzime, pe material uman, sunt realizate între zidurile reci, sterile şi antifonate ale laboratoarelor şi unităţilor militare ultrasecrete de… bio-terorişti în halate albe. Finanţate prin diferite programe guvernamentale, aceste studii pseudoştiinţifice sunt prezentate ca fiind proiecte de „cercetare şi dezvoltare“ de cea mai bună credinţă.

Pe primul loc în agenda de lucru a „elitei“ criminale a acestui secol este reducerea drastică a populaţiei. Miliarde de oameni nevinovaţi au murit în urma „războaielor”, a dominaţiilor tiranice, a masacrelor rasiste, a homicidului, a epidemiilor, a SIDA-ei, a fumatului, a avorturilor, a erorilor medicale, a efectelor nocive ale medicamentelor, a dezastrelor „naturale“ şi a genocidelor, care, toate, oricât de bizar ar părea, au fost provocate şi iniţiate de „ei“.

Această trădare cutremurătoare faţă de umanitate, bazată pe abuz de putere, crime de război, conspiraţie, conflict de interese şi minciună este o încălcare flagrantă a drepturilor omului, însă ea se desfăşoară sub masca pompoasă a democraţiei, a carităţii şi a libertăţii individuale.

Noul imperialism – atacul cu substanţe chimice otrăvitoare, prezentate în ambalaje viu colorate

La ora actuală, în întreaga lume are loc o adevărată invazie a substanţelor foarte toxice, infiltrate prin alimentaţie, prin medicamente, prin vaccinuri, prin produsele de îngrijire personală, prin apa fluorurată etc. Lumea este realmente bombardată, în mod legal, cu fiecare înghiţitură. Prin proliferarea restaurantelor de genul fast-food, a companiilor farmaceutice, a produselor alimentare contaminate cu substanţe otrăvitoare (sub forma aditivilor) – acest atac mascat produce mai multe victime şi suferinţă decât orice război armat care a existat vreodată.

Pe măsură ce oamenii se îmbolnăvesc datorită otrăvurilor ingerate în necunoştinţă de cauză, sistemul medical alopat „sare în ajutorul“ lor, otrăvindu-i în continuare cu medicamente de sinteză, cu vaccinuri care afectează grav organismul uman, cu radiaţii nocive care ucid omul înainte de a „ucide“ cancerul, cu plombe pe bază de mercur, care intoxică fiinţa clipă de clipă – deşi se pretinde că, prin fluorurarea apei, dinţii nu ar trebui să se mai carieze –, cu metode convenţionale de tratament, care nu fac decât să accelereze paşii muribunzilor către Moarte, pe de o parte, şi să aducă un profit financiar enorm celor care concertează din umbră acest mecanism sinistru, pe de altă parte.

Ceea ce oamenii nu ştiu este că moartea lor a început odată cu prima înghiţitură de apă fluorurată, cu prima bucată de pâine „îmbunătăţită“ cu aditivi, cu primul vaccin „împotriva epidemiilor“, cu primul chips cu gust de şuncă, cu prima băutură carbogazoasă „care îţi răcoreşte setea de viaţă“… Restul este doar obişnuinţă, perpetuată de ignoranţă, dezinformare şi o publicitate deşănţată. Oriunde au pătruns aceste produse, s-a răspândit boala şi a urmat apoi moartea.

Există zone izolate în lume, în munţi sau în anumite insule, unde „tehnologiile moderne“ nu au pătruns niciodată. Acolo nimeni nu este bolnav de diabet, cancer, ischemie, depresie, SIDA, pentru că hrana locuitorilor din aceste regiuni constă din alimente naturale, proaspete, neprocesate. Există zone în care „civilizaţia“ a ajuns cu două generaţii în urmă şi deja populaţia suferă de diabet, astm, boli cardiovasculare şi cancer. „Cultura“ americană, cu invazia ei de băuturi carbogazoase, cu lanţurile ei de restaurante fast-food, cu ţigările şi alimentele ei procesate şi pline de aditivi toxici, a produs mai multă suferinţă şi boală în lume decât oricare altă agresiune.

Totul se face „legal“. Este mai mult decât legal, este obligatoriu! Orice naţiune care refuză să se alinieze standardelor comerciale ale Organizaţiei Mondiale a Comerţului (World Trade Organization – WTO) este imediat sancţionată şi primeşte un embargo comercial, până când, neputând face faţă presiunilor, cedează. Chiar şi tentativa unei ţări de a interzice pe teritoriul ei folosirea unor aditivi toxici, cum ar fi: aspartamul, uleiurile hidrogenate sau nitratul de sodiu, poate fi considerată o gravă încălcare a înţelegerilor internaţionale, care primează în faţa legilor naţionale! Aceasta este „opera“ comisiei care supervizează Codex Alimentarius şi care face legea!

Produsele alimentare actuale – calul troian al industriei chimizate

Este uşor să vinzi ţigări, Coca-Cola, produse alimentare ieftine şi pline de aditivi periculoşi – în ţările sărace şi în curs de dezvoltare, unde nivelul de educaţie şi de informare este foarte scăzut; acolo oamenii sunt uşor de păcălit, fiind în stare să creadă că produsele americane şi occidentale îi vor face mai fericiţi.

În prezent, în ţările civilizate, doar oamenii ignoranţi şi naivi mai consumă băuturi carbogazoase. Tot aceeaşi categorie de oameni fumează, consumă produse cu aditivi, prânzuri decongelate şi încălzite la cuptorul cu microunde şi privesc pasivi ore în şir la televizor. Oamenii inteligenţi cunosc deja adevărul despre aceste lucruri. De aceea, vânzările de băuturi carbogazoase scad anual, iar marile corporaţii sunt obligate să „spargă“ piaţa în alte ţări, unde nu s-a aflat încă de toxicitatea aspartamului şi a aditivilor alimentari, de pericolul produselor modificate genetic şi de faptul că toate acestea aduc cu ele boala.

Nimic nu este mai simplu decât manipularea populaţiei prin publicitate, ştiri fabricate şi studii contrafăcute! Toată gama de produse alimentare, farmaceutice şi de întreţinere casnică este promovată printr-un sistem agresiv de publicitate, prin care publicul este înşelat şi convins să cumpere. Tehnologia avansată este ţinută sub control şi folosită în scop malefic de către unele guverne, prin intermediul misterioaselor contracte, fuziuni şi afaceri corporatiste – militaro-industrialo-farmaceutice –, făcute cu uşile închise.

Afacerile corporatiste – crimă organizată la nivel înalt

Cuvintele nu pot descrie îndeajuns caracterul diabolic al acestor acţiuni corporatiste. Oricât de mult am citi şi afla despre acest subiect, va exista întotdeauna ceva nou de descoperit. Pentru „ei“, oamenii nu sunt decât un material pentru folosire, abuzare şi distrugere.

În spatele „câmpului de bătălie“, în timp ce oamenii se luptă cu boala şi suferinţa, fără să ştie şi să înţeleagă de unde vin toate acestea, corporaţiile strâng prada – un profit enorm, obţinut pe baza stării de dezinformare, naivităţii şi ignoranţei maselor. Singurele naţiuni care au un viitor promiţător sunt cele care protejează şi menţin sănătatea popoarelor lor şi a mediului lor natural.

Vestea bună este că din ce în ce mai mulţi oameni se trezesc la realitate! Omul inteligent face conexiuni între anumiţi indivizi şi unele companii, organizaţii sau agenţii şi îşi dă seama de caracterul dubios al intrigilor politice şi al anumitor programe, proiecte şi servicii care sunt promovate în diferite zone ale lumii, aparent fără nicio legătură unele cu altele.

Din ce în ce mai mulţi oameni află despre pericolul aditivilor alimentari, al aspartamului, al băuturilor carbogazoase, al fluorului, mercurului şi aluminiului şi au început să adopte o dietă sănătoasă, bazată pe alimente organice şi produse naturale, fără substanţe chimice. Tot mai mulţi sunt cei care cunosc efectele dezastruoase ale medicamentelor de sinteză asupra sănătăţii şi renunţă la tratamentele alopate şi la medicina convenţională, apelând la tratamente naturiste cu plante medicinale, regimuri alimentare de purificare, programe de dezintoxicare a organismului de substanţele chimice.

Tot mai mulţi oameni îşi dau seama că industria agroalimentară, farmaceutică şi petrochimică sunt interesate doar de propriul lor profit, şi nu de sănătatea umanităţii. Şi, în fine, tot mai mulţi sunt cei care înţeleg că marile corporaţii industriale şi guvernele sunt controlate de o „elită ocultă mondială“, care are drept scop distrugerea umanităţii prin îndepărtarea ei de natura esenţială şi de Dumnezeu. Prin urmare, din ce în ce mai mulţi oameni caută modalităţi de a se redescoperi pe ei înşişi, de a-şi reface sănătatea şi integritatea, de a redeveni fiinţe minunate, fericite şi mereu în comuniune cu Dumnezeu.

Ultimele zbateri ale fiarei

Trist, dar adevărat, aceste corporaţii industriale îi oferă omenirii doar boală, suferinţă şi moarte. Întregul sistem de „îngrijire a sănătăţii“ a devenit un organism de tip monopolist, care se bazează pe propaganda deşănţată, pe publicitatea mincinoasă şi pe manipularea făţişă.

Avem aici de-a face nu cu metodele înţelepte ale unei guvernări care oferă soluţii şi care se îngrijeşte de sănătatea populaţiei, ci cu tacticile diabolice ale unei afaceri mondiale disperate, într-o ultimă încercare furibundă de a prelua controlul asupra lumii, înainte de a fi luată de valul transformării, care se întrezăreşte la orizont.

Şantajul şi cenzura cercetătorilor ştiinţifici

Iată cum proliferează în domeniul cercetării ştiinţifice lanţul vicios al otrăvirii populaţiei cu aditivi: dacă respingem otrăvurile → nu ies bani → nu se mai finanţează studii de cercetare. De exemplu, producătorii de aspartam donează milioane de dolari unei universităţi. Directorul laboratorului sau preşedintele universităţii pur şi simplu va sugera discret echipei de cercetare că ar vrea să vadă rezultate negative la testele despre aspartam, sau altfel subvenţiile vor fi oprite!

Totuşi, au existat oameni de ştiinţă curajoşi, care au semnalat abuzurile criminale împotriva umanităţii, făcute de marile corporaţii şi sprijinite cu bună ştiinţă de unele state şi guverne. Aceşti adevăraţi eroi ai omenirii au avut apoi de-a face, invariabil, cu atragerea concertată a oprobiului public asupra lor. Iată câteva exemple:

Dr. Andrew Wakefield şi ceilalţi doi colaboratori ai săi au fost acuzaţi şi discreditaţi de companiile farmaceutice, pentru că au dovedit ştiinţific şi au făcut publice efectele toxice ale mercurului din vaccinuri.

Neurologul Russell Blaylock a făcut ample cercetări asupra neurotoxinelor aspartam şi glutamat. „Am studiat acest subiect al neurotoxinelor în toate modurile posibile şi am demonstrat toxicitatea glutamatului. «Ei» ştiu că eu ştiu asta acum, pentru că am făcut un schimb de scrisori cu cei mai mari apărători ai glutamatului. Cu toţii şi-au dat seama că nu aveau niciun argument care să poată contesta veridicitatea studiilor mele. Aşa încât, pentru un timp, m-au lăsat în pace. Le-a fost teamă că, în cazul în care se face publică disputa dintre mine şi ei, vor pierde. «Ei» nu vor ca această informaţie să ajungă la urechile publicului. Ceea ce fac «ei» este să joace vechiul rol al ignorării adevărului, sperând că nu se va afla. Pur şi simplu, oamenii nu au niciun sistem intern de apărare împotriva glutamatului de sinteză.

Apoi au început atacurile. Ştiu mult prea mult. După ce am început să public rezultatele mele, editorul m-a avertizat: «Eşti sigur că vrei să scrii asta? Dacă o vei face, te vor hăitui până la moarte.» Am răspuns: «Da, vreau». Le-am publicat, cu un singur gând în minte: că nu au cum să mă combată. «Ei» exercită o imensă presiune asupra ziarelor, revistelor şi jurnalelor, pentru ca acestea să nu publice interviuri sau articole despre persoane ca mine. «Ei» încearcă să-i ţină în umbră pe cei care deţin informaţii despre adevăr, sperând că marea majoritate a oamenilor nu-l vor afla niciodată. Dar odată şi odată adevărul va ieşi la iveală. Din anul 1995, de când am publicat concluziile la care am ajuns, au apărut noi şi noi dovezi, materiale şi studii, care atestă veridicitatea informaţiei expuse de mine, şi anume, că receptorii periferici ai glutamatului şi aspartamului pur şi simplu ucid oamenii.“

Dr. C. Trocho din Spania a condus în anul 1998 cercetările asupra modului în care aspartamul influenţează ADN-ul. Experimentul său a fost denumit Studiul Barcelona sau Raportul Barcelona, deoarece a fost susţinut de conducerea Departamentului de Biologie al Universităţii din Barcelona. Apoi, cariera sa a fost atacată de producătorii de aspartam. El a mărturisit ulterior că nu va mai realiza niciodată un alt proiect de cercetare referitor la aspartam. Mai târziu, şi alţi cercetători au fost forţaţi să facă aceleaşi lucruri.

În lumea ştiinţifică, este foarte cunoscut cazul dr. John Yiamouyannis, biochimistul de la Departamentul de Lucrări Chimice al Fundaţiei Naţionale pentru Sănătate (National Health Foundation) din SUA şi membru al Societăţii Americane de Chimie (American Chemical Society), care a fost şi el şantajat, atunci când studia efectele fluorurării, în anul 1989. A fost concediat pentru că a refuzat să tacă şi totodată i s-a interzis să îşi publice lucrările şi cercetările despre toxicitatea fluorurării. Şeful său a declarat: „Am fost nevoiţi să facem aceasta, pentru că am fost ameninţaţi că, dacă nu tăcem, ne vom pierde finanţarea.“ Dr. John Yiamouyannis ar fi vrut să dezvăluie adevărul, dar a fost concediat. Apoi, Departamentul a primit un premiu uriaş în bani de la compania Colgate-Palmolive.

După ce a făcut cunoscute rezultatele studiului său asupra hranei preparate la microunde, dr. elveţian Hans U. Hertel a fost acuzat de Asociaţia Dealerilor pentru Aparate Electrocasnice şi Industriale că periclitează afacerile companiilor din acest domeniu. În urma acţionărilor repetate în justiţie, Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg i-a dat medicului câştig de cauză, în procesul Hertel versus Elveţia, iar statul elveţian i-a plătit acestuia o compensaţie de 40 000 de franci elveţieni pentru că i-a încălcat dreptul la libera exprimare.

Dr. Russell Blaylock, neurochirurg: „«Ei» chiar urmăresc aceasta: în America au votat o lege simultan în mai multe state, conform căreia nimeni în afară de medicii nutriţionişti nu are voie să vorbească despre alimentaţia şi despre nutriţia corectă. Mai multe state au votat această lege. Aceasta înseamnă că biochimiştii şi ceilalţi medici nu au voie să vorbească despre sănătate?! Este ridicol!“

Cunoaşterea înseamnă putere

Transformarea începe cu fiecare dintre noi. Fiecare om are dreptul la libertate, sănătate şi cunoaştere, pentru evoluţia sa individuală şi a planetei. Medicina, agricultura, industria alimentară şi, practic, toate domeniile existenţei moderne sunt controlate de câţiva oameni din vârful „Sistemului“
– giganţii petrochimiei, ai complexului militaro-industrial şi ai băncilor lumii – care câştigă enorm de pe urma planurilor lor ticăloase, în detrimentul umanităţii.

Atâta timp cât totul pe pământ se va măsura în latitudinea profitului financiar şi longitudinea creşterii economice, nu vom fi niciodată liberi! Cât timp vom continua să lăsăm puterea, banii, gândirea, sănătatea şi libertatea noastră în mâinile „Sistemului“, nu vom fi niciodată mai mult decât nişte sclavi controlaţi şi manipulaţi mental, sclavi care au iluzia că sunt liberi. Însă pe măsură ce devenim conştienţi de adevărul ascuns în spatele aparenţelor, înţelegem că putem să acţionăm împotriva limitărilor impuse de „Sistem“ şi să ne eliberăm de această iluzie ţesută de „ei“, care a devenit treptat lumea noastră.

A venit timpul să ne trezim la realitate şi să ne cerem plini de curaj dreptul de a fi liberi, de a cunoaşte adevărul şi de a ne alege singuri modul de a trăi, de a mânca, de a ne vindeca. Am ajuns să trăim în această iluzie creată, tocmai pentru că am permis să fim manipulaţi de către cei care vor să controleze aproape totul.

A venit timpul, mai mult ca oricând, să punem capăt acestei dominaţii distrugătoare de pe planetă. În momentul în care vom înţelege că noi, majoritatea oamenilor, suntem cei care îi ajutăm în mod inconştient, prin ignoranţa şi lipsa noastră de reacţie, pe aceşti câţiva, puternici şi perfizi, să se menţină pe poziţie, „ei“ nu vor mai avea nicio putere asupra noastră.

Dacă înţelegem că NOI suntem singurii responsabili pentru tot ceea ce ni se petrece, şi nu aceşti „ei“ ascunşi, ei nu vor mai putea să hotărască în locul nostru şi să îşi continue acţiunile diabolice. Căutarea adevărului, plină de curiozitate, cu mintea deschisă şi cu dorinţa sinceră de a-l descoperi este un atribut al inteligenţei. Căutaţi cât mai multe informaţii despre ceea ce mâncaţi, despre remediile cu care vă trataţi sănătatea, despre „ingredientele“ care vă compun viaţa.

Românilor inteligenţi şi cu bun simţ le va fi, sperăm, de un real folos destăinuirea acestor adevăruri cutremurătoare, care cel mai adesea le sunt ascunse cu bună ştiinţă.

Cunoaşterea ne face liberi şi sănătoşi!