Category Archives: POEZII

CINE SUNT DACII

Cine sunt dacii

domnului Napoleon Savescu

Cand Herodot a scris cine sunt dacii,
Dacii traiau de mult pe-acest pamant,
Erau cei mai viteji dintre toti tracii,
Vorbeau o limba clara, in cuvant

La inceput a fost cuvantul dac
Ce-a pus pecete peste tara-n care
Cei ce se nasteau, ca frunza pe copac,
Se-ntelegeau in limba vorbitoare,

Se-ntelegeau ca apa cu tarana
Cand pui samanta sa se faca rod,
Ca bezna, cand in ea cata lumina
Arc peste stele, peste timp un pod.

Peste petrecerea de timp ii lume,
Sub cerul sprijinit de stalpi ceresti,
Dacii aveau de la nalt un nume
§i-o limba-n care si acum vorbesti.

Pe Kogaion, in noptile cu stele,
Dacii se-ntelegeau cu Dumnezeu,
In graiul lui vorbeau bune si rele,
Cum pe pamant e bine sau e greu.

De mii si mii de ani, nimeni nu stie
De cand sunt dacii in campii si munti,
Cuvintele in care si-acum se scrie
Erau si-atunci vorbite de parinti.
7
Au navalit barbarii peste daci,
Le-au ars cetatile si graul
Dar n-au putut ascunde vorbele in saci
Pe care sa-i inghita-n moarte raul.

Au re-nviat mereu dupa furtuna
Ca pietrele sub apa au ramas,
Pecetluiti de vorba cea mai buna
Soptia sau cantata intr-un glas.

Razboaiele-au trecut fara sa schimbe
Vreun semn in curgerea unui cuvant
Legile dacilor nu erau strambe
Ca sa le schimbe cineva pe-acest pamant.

Din cernerea pe care timpul o aduna,
Sub lucrul omului trecut prin vremi,
Ne-au mai ramas cuvinte ce rasuna
Si azi in graiu-n care vrei sa chemi,

Sa te-ntelegi cu cel plecat departe
Si revenit aici ca-ntr-un descant,
La matca vietii lui fara de moarte,
Precum in cer, asa si pre pamant.
*
A da dreptate celor care
Au spus ca dacii au murit de mult,
Iar noi suntem ratacitori in zare,
E o minciuna-n care au crezut

Doar cei ce-au vrut sa ne ascunda-n vreme,
Uitati de cei ce vin din neam in neam,
Din azi in maine, peste timp sa cheme
Numele-n care singuri ne aveam

Mai puri decat romanii, roxalanii,
Mai intelepti decat elinii la un loc,
Demni ca in Kosovo, dardanii
Stau ca inaltul cerului de foc
Pe-acest pamant ei, dacii!

Reclame

GEORGE COSBUC-DECEBAL CATRE POPOR

Decebal către popor

Viaţa asta-i bun pierdut
Când n-o trăieşti cum ai fi vrut!
Şi-acum ar vrea un neam călău
S-arunce jug în gâtul tău:
E rău destul că ne-am născut,
Mai vrem şi-al doilea rău?

Din zei de-am fi scoborâtori,
C-o moarte tot suntem datori!
Totuna e dac-ai murit
Flăcău ori moş îngârbovit;
Dar nu-i totuna leu să mori
Ori câine-nlănţuit.

Cei ce se luptă murmurând,
De s-ar lupta şi-n primul rând,
Ei tot atât de buni ne par
Ca orişicare laş fugar!
Murmurul, azi şi orişicând,
E plânset în zadar!

Iar a tăcea şi laşii ştiu!
Toţi morţii tac! Dar cine-i viu
Să râdă! Bunii râd şi cad!
Să râdem, dar, viteaz răsad,
Să fie-un hohotit şi-un chiu
Din ceruri până-n iad!

De-ar curge sângele pârău,
Nebiruit e braţul tău
Când morţii-n faţă nu tresari!
Şi însuţi ţie-un zeu îţi pari
Când râzi de ce se tem mai rău
Duşmanii tăi cei tari.

Ei sunt romani! Şi ce mai sunt?
Nu ei, ci de-ar veni Cel-sfânt,
Zamolxe, c-un întreg popor
De zei, i-am întreba: ce vor?
Şi nu le-am da nici lor pământ
Căci ei au cerul lor!

Şi-acum, bărbaţi, un fier şi-un scut!
E rău destul că ne-am născut:
Dar cui i-e frică de război
E liber de-a pleca napoi,
Iar cine-i vânzător vândut
Să iasă dintre noi!

Eu nu mai am nimic de spus!
Voi braţele jurând le-aţi pus
Pe scut! Puterea este-n voi
Şi-n zei! Dar vă gândiţi, eroi,
Că zeii sunt departe, sus,
Duşmanii lângă noi!

TERRA DACIAE

Ion Brad:

O treapta de pamant,o treapta de piatra

Si-am ajuns la pirosfera veacurilor,la muma-vatra

Ea ne-a ocrotit sufletul la san

In leaganul campiei doinit de ape,

Sub streasina muntelui cu crestet stapan,

De singuratatea lui Zamolxe aproape.

Inca de mici am ras de moarte,am tras in nori cu sageti,

Potolind setea dusmanilor cu sange si otrava.

Dupa agerimea fierului ne-au spus daco-geti,

Dupa stralucirea aurului ne-au adulmecat ca o fiara bolnava.

Loviti,am izbit totdeauna in piept,

Coborand din stanca fulgerul drept.

De teama sa nu inviem,

Nea-au risipit cetatile,ne-au ucis altarele,

Toate frumusetile,ca-ntr-un blestem,

Ni le-au schilodit.Si-am ramas doar cu soarele.

Din el ne-am croit poteci in padure,in munte,

Am podidit cu lacrimi si spice campia,

Langa vetre marunte

Am logodit timpul cu statornicia.

Daca te uiti bine,apoi

In pietre,nemuritori,suntem noi,numai noi.

IMNUL DE STAT AL FOSTEI REPUBLICII SOCIALISTE ROMANIA.

Text adaptat:

TREI CULORI CUNOSC PE LUME

AMINTIND DE-UN BRAV POPOR

CE-I VITEAZ,CU VECHI RENUME

IN LUPTA TRIUMFATOR.

MULTE SECOLE LUPTARA

STRABUNII NOSTRII EROI

SA TRAIM STAPANI IN TARA,

ZIDITORI AI LUMII NOI.

ROSU,GALBEN SI ALBASTRU

ESTE-AL NOSTRU TRICOLOR,

SE INALTA CA UN ASTRU

GLORIOSUL MEU POPOR.

SUNTEM UN POPOR IN LUME

STRANS UNIT SI MUNCITOR,

LIBER,CU UN NOU RENUME

SI UN TEL CUTEZATOR.

AZI „CREDINTA” NE UNESTE

SI PE PLAIUL ROMANESC

UNITATEA” SE CLADESTE

PRIN ELAN MUNCITORESC.

PENTRU-A  PATRIEI ONOARE

VRASMASII-N LUPTA-I ZDROBIM.

CU ALTE NEAMURI SUB SOARE,

DEMN,IN PACE,SA TRAIM.

IAR TU,ROMANIE MANDRA,

TOT MEREU SA DAINUIESTI

SI IN „DEMOCRATICA” ERA

CA O STEA SA STRALUCESTI.”

sursa:Carmen Saeculare Valachicum(pag.457  )