CUCERIREA SUMERULUI (IRAKULUI) de catre carpato-dunareni

De la noi a inceput scrisul!
Aceiasi pelasgi, arieni, carpato-danubieni nu numai c-au
cucerit toata Europa ci au populat-o, dar s-au risipit spre
Rasarit patrunzand prin nord-vestul Chinei (vezi mumiile
de la Tarim Bassin), continuandu-si drumul pana-n insulele
Japoniei, ori coborand in sudul Asiei si cucerind India (vezi
macelul de la Mohendjo-Harappa). Faptul c-au cucerit Anatolia
(vezi poporul hittit), Asia Mica (ramanii troieni), nordul Africii
(ga-ramanii), nu inseamna ca ei s-au oprit aici.
Faptul c-au cucerit Sumerul, Mesopotamia, (zona Irakului
de azi), aducand cu ei prima scriere, cea pictografica, a fost
confirmat si prin descoperirea celor trei tablite de lut de la Tartaria
– pe raul Mures, in anul 1961.
In anul 1877 un diplomat francez, Ernest de Sarzec,
viceconsul in portul Basra din Capul Golfului Persic, va descoperi
o civilizatie uitata acolo, pe teritoriul Irakului de azi. Cu un serviciu
plictisitor, obosit de calarit, vanat de pasari ori alte animale
salbatice, Sarzec, care isi crease un apetit arheologic prin
serviciile avute prin Egipt si Etiopia, este anuntat de un director al
unui oficiu postal francez de existenta in zona numita Tellon, cam
la 155 de mile sud-est de Bagdad, a unor inscriptii antice ciudate pe
caramizi, impreuna cu corpul unei statui umane. Sarzec, intrigat si
avand probabil spiritul aventurierului gata de orice, va fugi pana la
Tellon, va angaja localnici si sapaturile vor incepe, uitand sa-si
anunte superiorii francezi ori sa ceara permisiunea autoritatilor
otomane locale. El isi va face o colectie personala de figurine,
257
cilindri, peceti, tablete cu inscriptii ciudate pe care  le va
transporta in Franta pentru a le vinde muzeului Louvre in anul
1881 pentru suma de 130.000 franci. Chiar daca expertii muzeului
nu au realizat pe moment ce achizitionasera, ei ”isi vor da seama mai
tarziu. Aveau in mainile lor obiecte ce apartineau unei societati
pierdute in negura istoriei, unei societatii mai vechi ca cea
babiloniana ori assiriana care ii urmase. Ei aveau in mainile lor
civilizatia sumeriana, veche de 6.000 de ani. Exhumarea civilizatiei
sumeriene, carpato-danubiene, gasirea unor tablite de lut care de
fapt reprezentau o intreaga biblioteca a antichitatii, va deschide o
usa spre trecutul indepartat al omenirii. Dar ce era cel mai
important la acesti sumerieni, era faptul ca stiau sa scrie. Aparent
acesti sumerieni au sosit in doua etape in acel spatiu dintre fluviile
Tigru si Eufrat, suprapunandu-se peste o populatie asa-numita
presumeriana, negroida, descoperita-n urma sapaturilor lui
Leonard Woolley, in 1929. Ei, sumerienii, aveau o legenda despre
Potop unde eroul principal Ziu-Sudra hotaraste sa se aseze pe
pamantul Dilmun, de unde rasare soarele, indirect aratand ca el
venea dinspre apus. Legenda acestui potop ai a eroului sau Ziu-
Sudra (cuvant arian compus; Zeul Sudra), a fost gasita- in templul
de la Nippur, printre 35.000 de tablite de lut, avand inscrisa aceasta
poveste. Meritul de a le fi descifrat i-a revenit lui Sir Henry
Rawlinson, in 1880. Legenda Potopului si supravietuitorului lui, va
fi preluata dupa cateva mii de ani de predecesorii lor semitici
babilonieni si asirieni. Supravietuitorul Potopului se va numi Ut-
Napishtim, care si va spune povestea lui Gilgamesh.
Potopul descris de Ziu-Sudra se presupune ca s-a intamplat in
anul 4250 \.i.H. Mai avem si versiunea Hibru, a Potopului,
preluata( ca si nu zicem furata) din legendele Mesopotamiei, pe
care o gasim si in Biblie. Dar, ca si la sumerieni, gasim legenda
Potopului si la vedici. Astfel, in Book III, Brahmanism, ch.I,
The Early Vedic Religion, p. 189, in Sata Patha-Brahmana, gasim
cea mai timpurie descriere a Potopului, unde Manu, un OM sfant,
a fost anuntat de catre un peste despre potopul care va matura
toate animalele si toti oamenii de pe Pamant. El, Manu, va
construi o corabie pe care se va salva de Potop. Aceasta il va purta
dincolo de munte, iar cand Potopul va dispare, El va fi singurul
258
supravietuitor, singurul OM lasat pe Pamant. O fiica se va naste,in
mod misterios si, in final, lumea va fi repopulata cu fiii lui Manu
(vezi http://www.talkoriginis.org/faqs/faqmeritt/flood.html). Asa ca
mitul Potopului apare la inceput la vedici si sumerieni, fiind

imprumutat de babilonieni, evrei si crestini. Si daca ne luam
dupa Biblie, Potopul a avut loc in 2000 i.d.H., cand piramidele
egiptene existau deja. De ce oare Potopul nu le-a afectat, nu a lasat
nici o urma pe ele!? Dar sa revenim la Tartaria si la originea
poporului cuceritor al Sumerului.
Cam la 20 km de T‘rt‘ria, se afla colina Turdas. Acest deal a fost
sapat inca de la sfarsitul veacului trecut. Imi amintesc, copil fiind,
cand tatal meu facea masuratori topografice in acea zona, satenii
fiind foarte mandri de secretele si misterele locurilor. Cand sapaturile
arheologilor pareau ca luasera sfarsit, si ca nimic nou nu mai era de
gasit in zona Tartariei, iata ca deodata se descoper,in stratul cel mai
de jos al colinei, o groapa umpluta cu cenusa. Pe fundul acesteia se
gaseau doua statuete ale unor idoli stravechi si uitati, o bratara din
scoici marine si trei tablite de lut, micute, acoperite cu niste
mazgalituri. Alaturi de acestea se gaseau oasele dezmembrate si
arse ale unui adult. Surpriza nu a fost numai la gasirea acestor lucruri,
ci dupa cercetarea acestor tablite cu carbon radioactiv C14. Tehnica
utilizarii C14 pentru datarea unor obiecte arheologice apartine
profesorului american Willard Libby de la Universitatea din Chicago,
pentru care a primit si Premiul Nobel. Metoda lui este destul de precisa,
avand o eroare de numai +-50-100 de ani. Astfel tablitele cu
scrierea pictografica au fost evaluate ca apartinand anilor 5300-
5200 \.d.H., insemnand, de fapt, mai mult de 7000 ani vechime,
apartinaand culturii carpato-dunarene Vincea-Turda.
Trebuie sa mentionam si numele descoperitorului acestor
tablite – dl Nicolae Vlasa (Fig. 5). Dupa parerea cercetatoarei
americane Marija Gimbutas ele aurevolutionat conceptia privind
aparitia scrisului fiind considerate primul mesaj scris i”n istoria
omenirii, cu 1.000 de ani inaintea primelor tablite scrise
sumeriene. Faptul c‘aEuropa a inceput la noi, on Balcani, nu mai
este un secret pentru nimeni, faptul ca prima roata s-a descoperit
tot pe teritoriul nostru carpato-danubian (in zona Ungariei de azi)
de asemeni nu este ceva nou, dar ca prima scriere aparuta in lume
259
ne apartine tot noua, carpato-danubienilor, pentru unii a fost mult
prea mult. Nu este simplu sa ridici valul a 7000 de ani si sa spui:
De la noi a inceput Europa sa existe. De la noi a inceput scrisul in
lume; noi suntem adevaratii parinti ai Europei de azi.
Taceau martorii stravechiului ritual, al adultului ars langa doi
idoli, dar vor tacea si inscriptiile de pe tablite? Poetul rus Andrei
Nadirov din Leningrad, orientalist de pregatire, a scris, avand o
imaginatie si inspiratie unica, o frumoasa si sensibila poezie:
O timp strabun – a ta stihie
S-a potolit gonind prin hau,
Strig: unde esti tu Tartarie?
Prin vremuri n-aud raspunsul tau.
Se-ascunde gandu-n departare
Desertul uitarii, mut
Dar a-nviat a ta chemare
In micul si-mpietritul lut.
El a sosit ca ciocarlia
Solia fratilor pre-daci
Nu, n-ai pierit in vesnicia
Care-i ucide pe cei dragi
Aud iar glasul Tartariei
Un colt de val e destramat
Si caut a ei slava vie
Ce inca nu a rasunat
Sa-i multumim poetului rus, Andrei Nadirov, si nu numai lui.
Sa nu-l uitam pe arheologul rus V. Titov care crede ca scrierea
primitiva din Tarile Egeene (Marii Tracice) isi are originea in
Balcanii mileniului IV d.H. si nu a aparut sub influenta
indepartatei ]Tari Sumer, dintre cele doua rauri, Tigru si Eufrat. In
cartea sa De la Tartaria la Tara Luanei dl Paul Lazar Tonciulescu
(de unde am luat si traducerea poeziei de mai sus) spune ca pe
deasupra este cunoscut ca creatorii culturii balcanice Vincea, in
mileniul V i.d.H., au trecut prin Asia Mica in Kurdistan si
Huzistan, unde in acea vreme se stabilisera pre-sumerienii.
260
Academicianul bulgar Vladimir I. Georgiev, intr-un interviu
publicat in revista Magazin istoric #3/1972 despre originea
scrisului: Mesopotamia sau sud-estul Europei , face urmatoarele
precizari: tablitele de la Tartaria sunt cu un mileniu mai vechi decat
monumentele scrierii sumeriene. Daca in toate cele trei cazuri (n.n.
– tablitele de pe Mures – Tartaria si cele din Bulgaria de la Karanovo
si Gracialnita) este vorba de scris, atunci se impune o concluzie
surprinzatoare: avem de-a face cu cea mai veche scriere din lume.
Din nou trebuie sa le multumim savantilor rusi, respectiv lui
Boris Petrov care in anul 1975 a publicat in nr. 12 al revistei
Tehnica Tineretului si in volumul Tainele veacurilor,
Moscova, 1975, p.171-179 – articolul Cuvintele vii ale Tartariei,
in care traducea scrierea ideografica de pe tablita rotunda, pornind
de la echivalentele sumeriene.
Dar au fost si altii ca sumerologul german Adam Falkenstein
care a scris ca Tartaria ar fi aparut sub influenta Sumerului!!!!
Ori altul ca M.C. Hood care sustinea ca negustorii
sumerieni au vizitat pe vremuri Transilvania (?!) si ca tablitele
acestora au fost copiate de bastinasi. Toate ar fi fost bune, dar,
cum poti copia ceva ce nu exista inca, scrierea sumeriana aparand
1.000 de ani mai tarziu iar carbonul radioactiv C-14 putand face
greseli numai de +/- 50-100 de ani.
Alti specialisti si mai
putin inspirati au legat
scrierea de la Tartaria de
cea cretana, dar aceasta
din urma va trebui sa mai
astepte 2.000 de ani pana
sa apara! Sumerologul
rus Boris Petrov reda un
tabel asemanator celor
de la Tartaria pe care-l
voi completa cu anii
aparitiei lor.
Un alt sumerolog rus,
A. Kifisin, a publicat in
aceeasi revista Tehnica
Molodioji noi date
precum si o harta speciala.
261
Unul dintre cele mai vechi alfabete de
pe teritoriul nostru, este, si cel al plutarilor
de pe Bistrita, asa cum ni-l prezinta
N. Densusianu in Dacia Preistorica.
Intocmita, privind influenta pe care au exercitat-o asupra lumii
antice, si in special asupra vechii Elade, Egiptului, Sumerului si
Chinei, cultura carpato-dunareana.Daca comparam harta acestuia
cu acea a lui Gordon Childe The Aryans – The History of
civilization 1993 – Barnes & Noble, p. 176-177 (Fig. 45), vedem
ca altii trebuie sa ne descopere istoria formidabila pe care o avem
dar refuzam sa o cunoastem.
Cercetatoarea americana Marija Gimbutas considera ca
aparitia acestei culturi apartinand Neoliticului formeaza vechea
cultura europeana, pe care o situeaza intre 7.500-3.500 i.d.H., cu o
populatie pre indo-europeana si care cunoaste apogeul
dezvoltarii sale intre anii 5.000-4.000 i.d.H.
Acelasi A. Kifisin spune cs aparitia pe neasteptate, intr-o
forma pe deplin dezvoltata, a scrierii sumeriene la sfarsitul
mileniului IV i.d.H., indica faptul ca ea trebuie sa se fi format in
alta parte (pe teritoriul nostru Ð n.a.).
In nr. 8/1980 al revistei Convorbiri literareÓAriton Vraciu,
in articolul intitulat Limba si scrierea traco-dacilor spune ca
semne identice celor de la Vincea au fost descoperite la Troia.
Asa ca, oricat ar parea de paradoxal, inventatorii scrierii
sumeriene nu au fost sumerienii ci carpato-danubienii din zona
Transilvaniei.
Dar sa vedem cum au fost interpretate scrierile pictografice
de pe tablitele Tartariei.
1. Simbolul a doi tapi avand intre ei un spic ar reprezenta
bunastarea obstei care se ocupa de agricultura si cresterea animalelor.
2. A doua tablite, cea impartita in linii orizontale si verticale
avea in fiecare sector zgariate diferite imagini simbolice, care au
fost considerate totemuri. Daca comparam desenele de pe tablita
noastra cu cele de pe vasul ritual gasit la Dejamet-Nasra, vom
remarca similitudinea dintre ele. Pe cea sumeriana gasim un
animal (un ied?), un scorpion, un cap de om sau zeu, un peste, o
constructie ciudata si, in sfarsit, o pasare. Inscriptia trebuie citita
circular, in jurul gaurii tablitei si in sensul invers acelor de
ceasornic. Totemurile tablitei #2 de la Tartaria sunt aranjate in
aceeasi ordine. Sa fie o simpla coincidenta grafica? Sa nu uitam ca
262
semnele enigmaticei scrieri proto indiene de la Harappa sunt
similare cu cele din Insula Pastelui, scrierea Kohau-Rongo-Rongo.
Nu cumva toate acestea au o origine comuna iar raspunsul este
faptul ca avem de-a face cu migrarea carpato-dunareana in diferite
etape ale vietii peste tot in lume?
3. A treia tablita de la Tartaria, cea rotunda, se pare ca este de
exceptie. Ea a fost identificata ca scriere sumeriana, avand scrise
pe ea urmatoarele:
4,NUN.KA.SA.UGULA.PI.IDIM.KARA.Si tradus ar
insemna:De catre cele patru conducatoare (,) pentru chipul Zeului
§aue (,) cel mai in vaarsta (preot suprem) (in virtutea) adancei
intelepciuni (,) a fost ars. La sumerieni, in cinstea marelui zeu §aue,
preotul suprem cand isi termina anii de conducere era ars.
In documentul de la Djamet-Nasra se mentioneaza cele patru
surori preotese care se aflau fiecare in fruntea unui grup tribal.
Asadar, la Tartaria s-a gasit trupul unui sacerdot, preot al cultului
zeului §aue, ars.
Ce legaturi sa avem noi cu acest cult, dar cu acest straniu zeu
§aue?
Ce cauta el pe meleagurile noastre cu 1.000 de ani inainte de
a-si face aparitia in Sumer (Mesopotamia – zona Irakului de azi?).
Dar cum se spune, cine cauta gaseste. Sa vedem ce putem noi
gasi acasa, in Ardeal! Azi, numele lui se gaseste peste tot in zona
adiacenta Tartariei si numai acolo. Acelasi prodigios scriitor, P.L.
Tonciulescu publica si o harta cu titlul Urmele zeului §aue
din care men]ionez:
Pe Valea Muresului, la sud de Turdas, gasim satul Saulesti.
La nord de Tartaria, tot pe malul stang al Muresului, avem
satul Seula;
Mai la nord intalnim Seulia de Mures, tot inspre nord gasim
satul Saula, comuna Ungheni (fosta Saula de Campie) (asa le place
urmasilor carpato-danubieni, romanii de azi, ss schimbe unele
nume de comune, sate, care pentru ei nu mai au nici un interes!)
In dreptul satului Seulia de Mures pe partea dreapta se varsa
in Mures raul Ludus, care are afluent paraul Saulia.
Intre izvoarele Crisului Repede si ale paraului Capulu
(afluent al Somesului Mic) avem satul Saulia.
263
In judetul Bihor, comuna Nojorid, avem satul Sauaeu.
Si daca ne deplasam spre Bistri]a-Nasaud, langa comuna Uriu
gasim satul Ili-Sua.
Pe valea raului Sieu, intre izvoare si confluenta cu Somesul
Mare, apare cu tot felul de variante ale numelui marelui zeu
sumerian(?) ca: §ieut, §ieu, §ieu-Magherul, §ieu-Magherul-
Vale, Cristur-§ieu, §ieu-Odorhei, §ieu Sf~ntul si tot asa pana sus
in Nord, spre Tisa.
Descoperim nume romanesti fara sens care, in antichitate,
7.000 de ani in urma, isi aveau sensul lor. Asa ca teoria nestiintifica
lansata de unii cercetatori sumerieni privind originea sumeriana a
tablitelor de la Tartaria, copiate ori uitate de un negustor
sumerian ratacit prin Transilvania acum 7.000 de ani, cu 1.000 de
ani inaintea nasterii Sumerului, este eronata (ca sa spunem
frumos). Faptul ca in Ardealul nostru zeul Sumerului, §aue, a fost
la el acasa cu o mie de ani inainte de a apare in Mesopotamia –
Sumer, nu face decat sa arate migrarea carpato-danubienilor spre
acele locuri. Este ciudat faptul ca ei, sumerienii, stiau sa prelucreze
aurul, metal care nu se gase[te in aceasta zona.In schimb, il gasim
(sau mai bine zis, il gaseam) din belsug la noi acasa. Tracii au fost
cei mai mari mesteri aurari ai antichitatii. Tot ei, sumerienii, au
introdus roata si carul, gasite in Europa pe teritoriul Daciei ca fiind
plecate de aici.
Sumerienii precum cealalta ramura carpato-danubiana-
ariana, care va cotropi India, erau albi, adorau ca zeu pe §aue, in
timp ce populatia cotropita, negroida – vor fi numiti Sag-gig
capete negre, avea ca zeu pe Gula.
Dar sa vedem daca, de acum 7.000 de ani mai putem gasi
cuvinte asemanatoare, rom~no-sumeriene: agar-ogor, annutimp
(an), ap-apa, ara- a strivi, aradu-sclav (argat), baharolar(
pahar), Bau Bau – solia regelui razboiului, buluuh – a pleca
in graba (buluc), butuk-ruptura (butuc), dur – cetate de piatra,
hidu – paznic de noapte (haiduc), la-la, lu-ai lui (lu), maru –
amar, nu – nu, sa – a sa, salatu – a insela, suti – a pune mana pe
ceva, a lua, a luti, ussuru – a elibera, a usura, zu – tu. Si-i mai
mullumim o data d-lui Tonciulescu pentru informatiile de mai
sus.
264
Dupa cum vedem, realitati de acum 7.000 de ani se mai
pastreaza in limbaj, toponimie si hidronimie.
Incinerarea mortilor, asemanatoare la daci ca si la sumerieni,
probabil a lasat expresia mort-copt. Personal, cred ca a sosit
timpul sa ne repunem istoria noastra in locul ei, si le spunem in
scoli copiilor nostri cine sunt ei si cine le sunt stramosii, sa fie
mandri de neamul de care apartin. Este o crima sociala sa nu le
dam romanilor ceea ce le apartine: MANDRIA DE NEAM si cea
mai frumoasa, bogatatie plina de demnitate istorie pe care un
popor a cunoscut-o candva. A sosit timpul sa nu ne mai lasam
jefuiti material si, in special, spiritual. Este o adevarata rusine sa i
se recunoasca de catre savanti straini calitatea de leagan planetar
de civilizatie iar tu, dac-roman, sa-ti declari dependenta culturala
de focare tarzii latine, grecesti, ori slave.
Domnilor istorici, a sosit timpul adevarului, a sosit timpul
sa le dam romanilor inapoi istoria lor milenara si mandria de
neam!
Bibliografie
1. Pr. B‘la[a, D., ´ara Soarelui sau Istoria Daco-Rom~niei, Ed. Kogaion, 1997
2. Bibliografia Rom~neasc‘ Veche 1508 Ð 1830, Tomul I, Ed. Academiei Rom~ne,
Bucure[ti, Stabilimentul Grafic, Kraus Reprint Limited, J.V. Socec, 1903
3. Bloch, R., Etruscii, Ed. §tiin]ific‘, Bucure[ti, 1966
4. ´ara nainte De Toate, Borda, V., E. Hrinciu, M. Marcu, Ed. ´ara Noastr‘, Bucure[ti,
1994
5. Cantemir, Dimitrie, Descrierea Moldovei, Literatura, Chi[in‘u, 1997
6. Cheikh, Anta Diop, Civilization Or Barbarism, An Authentic Anthropology, Lawrence
Hill Books, 1991, U.S.A.
7. Densu[ianu, N., Dacia Preistoric‘, Institutul de Arte Grafice ãCarol GoblÒ, Bucure[ti,
1913
8. Dr\mba, Ovidiu, Istoria Culturii [i Civiliza]iei, Ed. §tiin]ific‘ [i Enciclopedic‘,
Bucure[ti, 1985
9. Eminescu, Mihai, Poezii, Ed. pentru Literatur‘, 1964-65
10. Menon, Shanti, The First City Indus Valley, 2000 BC, Discover, p.67, December
1998, USA
11. Miulescu, N., Dacia ´ara Zeilor, Colec]ia Trika Ð Rom~nia
265
Epopeea poporului carpato-danubian
12. National Geographic Society, The Adventure of Archaeology, Washington D.C.,
1985
13. North, John, Stonehenge, A New Interpretation of Prehistoric Man and the Cosmos,
The Free Press, N.Y., 1996
14. The Rig Veda, Penguin Book, 1991
15. Schmandt Ð Besserat, D., Before Writing, University of Texas Press, Austria, 1992
16. Schmandt Ð Besserat, D., How writing came about, University of Texas Press, Austria,
1984
17. Time-Life Book, Anatolia: Cauldron of Cultures, Lost Civilizations, Alexandria,
Virginia, 1995
18. Time-Life Book, Etruscans: ItalyÕs Lovers of Life, Alexandria, Virginia, 1995
19. Time-Life Book, Lost Civilizations Ð Early Europe: Mysteries in Stone
20. Tonciulescu, P.L., De la T‘rt‘ria la ´ara Luanei, Ed. Miracol, 1996
266

Reclame
Post a comment or leave a trackback: Trackback URL.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: