Mayasii si egiptenii, urmasii atlantilor?

„Candva a cazut din cer o stea si flacarile au cuprins intreaga fire. Toti au pierit iar eu am scapat cu viata. Dar cand am vazut gramada de trupuri arse, amara¬ciunea mea a fost atat de mare, incat era sa mor de durere.”
Acesta este mesajul hieroglific in¬scris pe un papirus1) apartinand dinastiei a Xll-a egiptene. El evoca, Tn felul sau, disparitia Atlantidei. Ori, in cealalta parte a Oceanului Atlantic, la mii de kilometri de malurile Nilului, legendele incase si mayase relateaza, in termeni aproape identici, folosind aceleasi simboluri, „marele naufragiu”, „caderea stelei”, „pieirea in adancuri, fiind acoperita de valuri, a unei imparatii vestite, odinioara
1) acest papirus se afla la muzeul Ermitaj din Sankt-Peters-burg, ca si alte vestigii ale Egiptului antic. puternica si suverana”. Astfel, un trib de indieni albi, paria, stabilit in satul numit in mod ciudat Atlan! pastreaza o traditie orala aproape milenara^ amintind de „Insula cea mare”, pe care un cata¬clism urias a distrus-o, scufundand-o in adancul apelor oceanului.
O teza indrazneata
Atlantologii, fie rusi, ca profesorul Nikolai Giroff, fie americani, ca Andrew Thomas, fie germani, ca arheologul Leo Frobenius, sau francezi, ca Paul Le Cour si Georges Barbarin, se vor folosi de aceasta coincidenta, pentru a afirma ca povestirea lui Platon nu se refera catusi de putin la o legenda confuza, ci la o realitate istorica.
Teza sustinuta de acesti specialisti se rezuma la faptul ca egiptenii, de o parte a oceanului, mayasii si incasii de cealalta parte, sunt ultimii su¬pravietuitori ai poporului atlant care traia, in vremuri stravechi, pe un continent imens, situat in mijlocul Oceanului Atlantic. Este o teza indrazneata, dar care se bizuie pe o multime de fapte de ordin ar¬heologic, artistic, ritualic, chiar si initiatic, dupa parerea unora.
Nu ne permitem sa apreciem autenticitatea si soliditatea acestei teze; noi ne multumim sa o prezentam. Dupa parerea noastra, teza este com¬plexa, captivanta, starnind curiozitatea si interesul pentru cercetare, pentru ca propune dezlegarea multor alte mistere ale istoriei.
Indienii din America sl egiptenii: aceeasi obarsie
„Daca refuzam sa acceptam teoria Atlantidei, scria abatele Moreux, originea civilizatiei Lumii Noi, care se sustine prin vestigiile mayase, incase, si cea a civilizatiei egiptene ar fi cu totul de neinteles.”
Referindu-se la povestirea lui Platon, abatele Moreux specifica urmatoarele:
„Legendele au inregistrat in foarte mica masura vocile neamului disparut al atlantilor. Noua ne re¬vine misiunea de a le amplifica, de a le face clare si usor de inteles, prin capacitatea noastra de a de¬duce si imaginatia creatoare.”
Printre dovezile care ar putea determina obarsia comuna a indienilor din America si a egip¬tenilor figureaza in primul rand asemanarea izbi¬toare a scrierilor lor. Intr-adevar, de cincizeci de ani arheologii studiaza, comparativ, hieroglifele Americii preistorice si cele ale Egiptului antic.
Un cercetator francez, Auguste Le Plongeon, citeaza treisprezece semne mayajse care sunt iden¬tice cu cele folosite in Egipt, fn plus, conform datelor actuale prezentate de egiptologi, acele trei¬sprezece semne mayase care au fost descifrate, au absolut acelasi sens ca semnele egiptene. Un alt cercetator, dr. Bertoni, constata, la randul sau, ca guaranii1′ care traiesc in Paraguay au acelasi sistem de scriere ca egiptenii.
1) populatie indiana din Paraguay.
in lucrarea Enigma Atlantide!, aparuta in 1952, unul dintre cei mai buni specialisti francezi in acest domeniu, colonelul A. Braghine, aduce la cunostinta cititorilor cateva fapte uimitoare, si anume nenumaratele asemanari care exista intre hieroglifele egiptene, pe de o parte, si cele care se intalnesc si in prezent in marile paduri virgine ale Amazonie’i, in America centrala, in Brazilia si, in mod deosebit, in statul Mato Grosso.
Asemanari care nu pot fi datorate intamplarii
Pentru colonelul Braghine nu exista nici un du¬biu: stramosii egiptenilor nu pot fi decat indienii din America, colonizati si puternic influentati de cultura si civilizatia atlanta, care au emigrat spre Africa in urma cataclismului.
„Cum s-ar putea explica altfel asemanarile, uneori surprinzatoare, impresionante, care se pot constata intre conceptiile religioase si astronomice, arhitectura si, in general, civilizatia egiptenilor, a sumerienilor1′, atoltecilor2′, a incasilor, a mayasilor?
Toate datele acestea fac extrem de plauzibila ipoteza originii americano-atlante a civilizatiei egip¬tene”.
1) faceau parte din populatia de baza a vechiului tinut al Sumerului din sudul Mesopotamiei.
2) populatie indiana din Mexic.
an prezent, dupa cateva zeci de ani de la publi¬carea lor, ipotezele lui Braghine sunt confirmate in mod remarcabil de lucrarile intreprinse de ar¬heologi. Atat pe tarmurile Nilului, cat si in regiunile accidentate ale Yucatanului, leaganul stravechiului imperiu Maya, arheologii, veniti din toate colturile lumii, de nationalitati diferite, avand o cultura vasta, dar si conceptii variate, scot la iveala aceleasi semne misterioase: arabescuri, desene complicate, cadre dreptunghiulare; ei descopera aceleasi mo¬tive, aceleasi ornamente, pe picturile murale. Aceeasi vietate sacra, scarabeul, este reprezentata frecvent atat pe frontonul unui templu maya cat si pe frescele egiptene.
.Aceste asemanari tulburatoare nu pot rezulta doar dintr-o pura intamplare”, afirma etnologul american James Churchward.
Secretele metafizice egiptene: papirusul Iul Anana
Churchward adauga nenumarate precizari, din¬tre cele mai interesante, pentru a demonstra paralelismul dintre riturile, semnele si credintele civilizatiilor americane precolumbiene si civilizatia egipteana. Dupa parerea sa, ele sunt identice.
Dupa treizeci de ani de cercetari intreprinse, rand pe rand, in Egipt si in America latina, Churchward a izbutit sa stabileasca precis analogi¬ile fascinante care exista intre credintele religioase egiptene si cele ale indienilor din America. Citam una dintre nenumaratele dovezi sustinute de acest etnolog.
Papirusul lui Anana, seful scribilor pe vremea faraonului Seti II (secolul XIVI.H.) ne incredinteaza secretele metafizicii egiptene care, dupa parerea lui Churchward, sunt „asemanatoare sub toate aspec¬tele cu credintele inradacinate ale indienilor din America”.
Ce destainuia acest papirus?
„Priviti, nu este scris pe acest sul? Cititi, voi, care il veti descoperi in vremuri viitoare, daca zeii vostri v-au harazit putinta de a citi. Cititi, o, copii ai zilei de maine, si aflati tainele trecutului, care voua vi se pare indepartat, fiind, in realitate, foarte apro¬piat.
Oamenii nu traiesc doar o singura data pentru a disparea apoi pe veci; ei traiesc mai multe vieti, in locuri diferite, dar nu intotdeauna in lumea aceasta, intre un fel de viata si altul exista un val intunecat, de nepatruns.
Portile se vor deschide in cele din urma si vom vedea toate salile prin care am pasit din timpuri stravechi.
Religia noastra ne invata ca vom trai vesnic. Ori, vesnicia neavand sfarsit nu poate avea nici inceput, este un cerc inchis; in consecinta, daca un fapt e adevarat, si anume ca traim vesnic, celalalt trebuie sa fie tot atat de adevarat, ca am trait dintot-deauna.
Oamenii cred ca Dumnezeu are mai multe fete si fiecare este incredintat ca fata pe care o vede este aceea a adevaratului si unicului Dumnezeu. Cu toate acestea, ei se inseala, pentru ca toate fetele, toate aspectele sunt ale aceluiasi Dum¬nezeu.
Ka-ul nostru, stapanul nostru spiritual, ni-l infatiseaza in diferite feluri. Cercetand izvoarele ne¬secate de intelepciune care salasluieste in esenta spiritului uman, descoperim franturi de adevar care ne dau noua, celor invatati, puterea de a infaptui minuni.
Spiritul nu trebuie judecat dupa trup, nici Dum¬nezeu dupa locasul sau.”
„l se vor dezvalui diferitele vieti trecute”
La egipteni, scarabeul nu reprezinta un zeu, ci simbolul Creatorului, deoarece rostogoleste un bulgare de pamant, unde isi depune ouale,’ dupa cum Creatorul face sa se roteasca pamantul, care este rotund si da viata lumii intregi.
„Toti zeii trimit cu iubire acestui pamant darurile lor, fara de care am inceta de a exista. Credinta mea ma instruieste si ma pregateste, ea ma invata mult mai multe lucruri decat a voastra, imi spune ca viata nu sfarseste odata cu moartea si ca dragostea, fiind esenta vietii, va dainui vesnic.”
Puterea legaturii nevazute va uni doua suflete inca multa vreme dupa ce lumea se va fi sfarsit.
Spiritele sau sufletele dintr-o incarnare se vor intalni poate intr-alta incarnare si ele se vor simti atrase ca de o putere magnetica fara sa inteleaga ratiunea acestei apropieri.
„Omul traieste din nou, de mai multe ori, fara a-si cunoaste vietile trecute, poate doar in vreun vis, cand gandurile il poarta spre o imprejurare sau un eveniment dintr-o incarnare precedenta. Dar el nu stie nimic despre acest eveniment, nu stie unde si cum s-a produs; il percepe ca pe ceva cunoscut, familiar. Cu toate acestea, in cele din urma, toate aceste vieti trecute i se vor dezvalui.”
Divinitati egiptene sl spirite maya
Indienii din America si egiptenii nu au numai aceleasi credinte religioase. Ei au, de asemenea, anumite rituri si anumite ceremonii comune.
„incoronarea regelui — zipa — tribului chibcha, in Columbia, dupa cum afirma abatele Moreux (in Stiinta misterioasa a faraonilor), seamana cu cere¬moniile de incoronare a faraonilor. La anumite triburi americane din epoca preistorica se practica circumcizia ca in Egiptul antic, in cadrul aceluiasi ceremonial, folosind un cutit de silex. Trebuie, de asemenea, sa semnalam o similitudine foarte mare intre vesmintele si podoabele simbolice, specifice preotilor apartinand unor triburi din America de Sud si cele ale preotilor din Egiptul antic.
Egiptenii credeau ca boita cereasca este sustinuta, in cele patru puncte ale zarii, de patru divinitati numite Canope1′, al caror parinte este Ho-rus; urnele continand maruntaiele defunctului erau impodobite cu reprezentari ale acestor divinitati. Mayasii credeau, de asemenea, ca spiritele Can, Muluc, Ix si Cauac sprijina cele patru puncte cardi¬nale si ei atribuiau fiecarui Bacab (spiritul) o culoare diferita: cel din rasarit era rosu; cel din nord, negru; cel din sud, galben si cel din vest, alb. Ei procedau la fel, depunand maruntaiele raposatilor in patru urne, pe fiecare dintre ele fiind reprezentat cate un Bacab.”
in folclorul unor indieni din Anzi, ypurinii, inruditi de aproape cu triburile anti si quitchua aymara, descoperim un mit foarte asemanator celui al lui Or-feu si Euridice, precum si o poveste care aminteste, partial, de legendele din ciclul lui Isis si Osiris.
Statuetele colectiei Franco
„Exista un numar considerabil de obiecte de arta descoperite in America, semanand pana in cele mai mici detalii cu obiecte egiptene de acelasi fel, afirma abatele Moreux. Ne referim la anumite statui figurand in Muzeul National mexican si
1) Canopele erau vase folosite de egipteni si de etrusci pentru depunerea viscerelor defunctilor mumificati. Canopele egiptene erau de obicei in numar de patru si pe capacele lor figurau busturile celor patru fii ai lui Osiris’: un om, un ci-nocefal, un erete, un sacal.
indeosebi la aceea care o infatiseaza pe zeita Xo-chipilli, in sti! autentic egiptean. Remarcam la mai multe busturi mexicane aranjarea parului in felul atat de caracteristic egiptenilor. Cele doua statuete gasite la San Salvador par o reproducere exacta a mumiilor egiptene, bineinteles in afara caracterelor gravate pe piedestal. De asemenea, s-au descope¬rit, in ruinele piramidei de la Sihuatan, in San Salva¬dor, statuete cu cap de lup, amintind Anubis-ul egiptean, constituind pana acum unicul indiciu de zoolatrie descoperit in America. Statuetele colectiei Franco, din Quito (Ecuador), prezinta detalii tipic egiptene: coafura, barba, vesmintele, pectoralii1′ preotilor… Revelatia, destul de ciudata, a existentei in America preistorica a unei rase de oameni barbosi este confirmata, o data mai mult, de statuia reprezentand Omul barbos, descoperita printe rui¬nele orasului Tiahuanaco, singura care a fost crutata de vandalismul primilor cuceritori spanioli ai BolJviei.”
Un batran Incas de vita nobila
Cautatorii de comori, mai putin rigurosi decat etnologii, dar mai preocupati de obtinerea unor rezultate imediate, au contribuit si ei, involuntar, dupa cat se pare, la formarea convingerii ca indienii si egiptenii aveau origine comuna.
1) pieptar de metal impodobit cu pietre scumpe, pe care il pur¬tau faraonii egipteni si marele preot la evrei.
Florent Ramauge nu este catusi de putin un om dezinteresat. Desi manifesta cel mai viu interes pentru legendele stravechi incase, incercand sa patrunda tainele lor, dezlegandu-le misterele, aflandu-le talcul ascuns, el nazuieste, dupa cat se pare, sa descopere una din comorile fantastice care au aprins imaginatia multora, de-a lungul secolelor.
Citam relatarea lui Ramauge, mentionata de Robert Charroux1′, caruia i se destainuise. Cadrul acestei povestiri este lacul Titicaca, mare interioara mica, situata la granita Perului si a Boliviei, la… 4.000 m altitudine. Vom regasi in Egipt echivalentul acestei povesti surprinzatoare.
„Un batran incas, de vita nobila, respectand traditiile strabunilor sai carora le cunostea cele mai importante taine, ajuns la sfarsitul vietii, s-a aflat intr-o mare incurcatura, pentru ca era unicul detina¬tor al unui secret de o importanta covarsitoare, care nu trebuia sa dispara odata cu el.
Era vorba despre doua comori incase, nease¬muite tezaure, pe care preotii Soarelui le ingropa-sera in Anzii Cordilieri, in doua ascunzatori numite: Pez Grande si Pez Chico.
Ori, batranul nobil incas avea un prieten spaniol, om de caracter, cu inalte principii morale, sincer admirator al obiceiurilor bastinasilor — dupa parerea lui — care ii aratase multa prietenie si ii daduse nenumarate dovezi de solicitudine.
1) Robert Charroux, Tresors du monde, Fayard, 1962 (n. a.).
Asadar, acest spaniol era incontestabil cel mai bun prieten al sau si, dupa o indelungata chibzuinta, incasul a hotarat sa-i destainuie lui ului¬torul secret al lui Pez Grande si Pez Chico, astfel incat acesta sa-i mosteneasca taina legendara.”
„A deschide trei porti pentru a ajunge la sanctuar”
L-a chemat la el si i-a spus:
.Asculta, prietene! Mi-ai dovedit intotdeauna ca imi esti prieten si ca ma pretuiesti. Eu am toata in¬crederea in nobletea ta sufleteasca si in marinimia ta. Nu mai am mult de trait: zilele imi sunt numarate. Am datoria sfanta de a transmite taina incredintata mie de stramosii mei.
Tie, prietene, iti voi spune unde se afla co¬moara de la Pez Chico: in Anzii din Carahaya, pe coasta vaii unde curge raul. Vei gasi o pestera pe care o lumineaza soarele, cu prima raza a rasaritu¬lui. Blocuri mari de piatra astupa fundul pesterii si va trebui sa cauti pana cand vei descoperi o crapatura, larga cat sa poata trece un om. Dincolo de ea, un tunel patrunde in adancul muntelui si va trebui sa deschizi una dupa alta trei porti pana vei ajunge la sanctuarul secret.
Prima poarta este din arama si se deschide cu o cheie de aur. A doua este din argint si se deschide cu o cheie de arama. A treia este din aur si se deschide cu o cheie de argint.
in sanctuar vei gasi multe bogatii stranse lao¬lalta; statui din metal pretios si un disc de aur pe care il vei lua si mi-l vei aduce, caci vreau sa-l privesc cu luare-aminte inainte de a-mi da sufletul. Apoi, il vei duce inapoi in sanctuar si vei veghea cu cea mai mare grija ca sa nu se instraineze nici cea mai mica parte din bogatiile care-i apartin zeului.”
La lumina unul felinar s-a inversunat ore in sir impotriva statuii Zeulul-Soare
Spaniolul a promis tot ce a dorit batranul si a plecat spre Anzii din Carahaya.
Dar, pe masura ce inainta in munte, febra auru¬lui il cuprindea si ii lua mintile. A patruns in pestera si, pentru ca incuietorile functionau anevoie, a fortat portile si a pradat sanctuarul, luand tot ce era mai de pret. Dar acest jaf i-a marit nebunia, pofta nesabuita, nestavilita, de a-si insusi comoara de la Pez Grande, care era si mai uimitoare.
El s-a inapoiat la casa batranului incas; prin amenintari si alte forme de constrangere, a incercat sa-l faca sa marturiseasca secretul marelui tezaur.
„— Nu, a spus incasul. Tu m-ai inselat, ai tradat increderea pe care am avut-o in tine si nu vei ajunge niciodata sa afli taina lui Pez Grande.,. nicio¬data^… niciodata…”
inainte de a muri in chinuri, torturat, batranul a soptit cateva cuvinte care l-au inflacarat pe spaniol:
„Intrarea la Pez Grande se afla sub statuia Zeului-Soare, dar nu o vei gasi!”
Spaniolul si-a amintit ca in sanctuarul de la Pez Chico exista o astfel de statuie si a inteles sau a presupus ca va trebui sa caute mai bine in pestera. S-a reintors acolo, cu un tarnacop si o lopata. La lumina unui felinar ajncercat ore in sir sa de¬plaseze statuia zeului, in momentul in care a reusit sa o rastoarne, peretii pesterii s-au prabusit si l-au ingropat sub daramaturile lor.
in felul acesta a fost pecetluit secretul as¬cunzatorilor Pez Chico si Pez Grande, despre a caror existenta s-a aflat pe cai nestiute si tainice.
Comoara fabuloasa a faraonilor
Tuneluri care duc la sanctuare, discuri de aur, statuete pretioase, Zeul-Soare, pedepsirea profa¬natorului: toate aceste elemente se regasesc, cu o asemanare tulburatoare, in legendele privind co¬morile Egiptului antic, asa cum sunt povestite de un admirabil cronicar al secolului X, AI-Massudi, in lu¬crarea sa intitulata Pajistile de aur^.
Prezentam un fragment referitor la tezaurul fabulos al faraonilor, despre care AI-Massudi afirma ca a fost tinta explorarilor mai multor generatii de cautatori de comori arabi:
1) Les P/a/nes cfor(Murujad-dhahab), Editions An-Nahar, Le Caire, 1954) (n. a.).
«Simtindu-si sfarsitul aproape, seful scribilor l-a chemat la capataiul sau pe fiul cel mare, vrand sa-i incredinteze un secret nemaiauzit. „Fiule, a spus el, zilele mele sunt numarate si simt cum ma invaluie umbra mortii. Dar nu pot sa ma duc fara a-ti destainui locul unde se afla comoara neasemuit de mare a Zeului. Este un tezaur pe care nici o minte ome¬neasca nu o poate nici concepe, nici pretui cum se cuvine. Povestea ei dateaza din vremuri stravechi, de acum multe mii de ani si obarsia ei se pierde in negurile istoriei. O veche legenda mentioneaza fap¬tul ca tezaurul acesta uluitor a fost adus in Egipt, de demult, de stra-stramosii nostri ilustri, care venisera din partea cealalta a marii, lata tot ce pot sa-ti spun despre aceasta comoara. Daca ma vei intreba in ce consta nu voi putea raspunde cererii tale, satis-facandu-ti curiozitatea, pentru ca ceea ce cuprinde trebuie sa ramana secret, iti voi spune doar ca poti numara tot atatea pietre pretioase cate stele sunt pe bolta cerului, statui din aur atat de grele incat unui om nu-i este cu putinta sa le ridice, manuscrise unice care prezinta istoria neamului nostru, obiecte de cult executate din materialele cele mai rare si mai preti¬oase, discuri din aur, simbolurile misterioase ale stravechiului Zeu-Soare, atatea comori nemaiva¬zute, uimitoare, care depasesc orice inchipuire.
Aceste minuni, fiule,’nu fac parie numai din categoria celor care pot starni lacomia omeneasca. Sunt si minuni ale Stiintei celei mai inalte, mostenite de la stramosii nostri, unelte uluitoare, adevarate miracole, care-i ingaduie omului sa masoare timpul, sa prevada viitorul, sa zboare in vazduh, sa se miste sub apa cu tot atata usurinta ca si pe pamant.”»
Dupa ce a descris astfel acest fezaur fantastic, care aminteste foarte bine de comoara batranului incas, seful scribilor i-a destainuit fiului sau itine-rariul misterios care il va duce la ascunzatoare.
Asemenea legendei incase, itinerariul este marcat de treceri subterane pana la intrarea in sanctuar. Cele doua povesti sfarsesc in mod ana¬log. Fiul scribului, furat de patima si de lacomia lui nemarginita, innebuneste si moare, acoperit de apele Nilului, aproape de Marea Piramida.
Greutatea paharului plin sau gol ramanea constanta
Cronicarul AI-Massudi mentioneaza, in mai multe randuri, puterea malefica a Marii Piramide, care comunica cu Nilul printr-un tunel blestemat: toti cei care au incercat sa treaca prin el au platit cu viata cutezanta lor.
„Sub domnia lui Ahmed Ben Tulunz un grup de oameni a intrat in Marea Piramida. Intr-una din camere, au descoperit un pahar din sticla, executat intr-un fel cu totul deosebit si de o culoare rara, maiastra; cand au iesit din piramida si-au dat seama ca unul dintre ei lipseste. S-au reintors sa-l caute, dar omul acela le-a iesit in cale, gol, si le-a spus: «Nu ma urmati, nu ma cautati!» si a disparut in Piramida. Ceilalti au inteles ca era sub puterea unei vraji si i-au povestit totul lui Ahmed Ben Tulun,
Compotier in stil Kamara (2000 I.H.) de o extrema finete, pana la transparenta. care a interzis intrarea in Piramida. Dupa aceea, el a pus stapanire pe paharul de sticla, l-a cantarit si a putut constata ca avea o greutate constanta, chiar daca era gol sau plin.”
Un lant neintrerupt de piramide din Africa pana in America Centrala
Piramidele si tainele lor constituie, de altfel, una dintre cele mai puternice dovezi invocate de toti cei care considera ca egiptenii si indienii din America au mostenit cultura atlantilor, a ultimilor supravietui¬tori ai Atlantidei, dupa distrugerea ei catastrofala.
Cum s-ar putea explica altfel similitudinile izbi¬toare, surprinzatoare, intre piramidele Egiptului si cele din Lumea Noua?
Revista Atlantis a consacrat Atlantide! nenu¬marate studii si cercetari deosebit de interesante, lata raspunsul pe care-l propune la intrebarea de mai sus: ,Aceasta asemanare este extrem de evidenta in cazul piramidelor americane si al portilor monu¬mentale ale Templului Soarelui din Tiahuanaco, in Bolivia. Egiptul nu a fost singura tara in care s-au inaltat piramide. Asemenea monumente alcatuiesc un fel de lant, care incepe din Armenia (v. desco¬peririle facute la Ani de profesorul Marr, arheolog rus), apoi strabate Mesopotamia cu ziguratele”
1) edificiu in forma de piramida cu trepte, avand in varf un tem¬plu, specific civilizatiei Mesopotamiei. sale, trece prin Egipt si, dincolo de Atlantic, con¬tinua de-a lungul Yucatanului, pe podisurile inalte ale Mexicului, in Guatemala si San Salvador. Pi¬ramidele construite de tolteci si de mayasi sunt ori¬entate cu o precizie uimitoare si nu exista nici o indoiala asupra semnificatiei lor astronomice. Aceasta particularitate atrage atentia asupra ul¬timelor descoperiri facute in domeniul structurii Marii Piramide de la Gizeh. intr-o serie de articole publicate in 1935, in Revue scientifique, un savant francez, generalul Langlois, punea in discutie exis¬tenta unei misterioase rase preistorice care i-a pre¬cedat, in America, pe tolteci, mayasi si alte rase cu o civilizatie relativ inaintata. Aceste populatii ciu¬date, care aveau cunostinte vaste in domeniul matematicii si al astronomiei, au inaltat numeroase piramide, care sunt orientate cu cea mai mare exactitate. Uneori, aceasta orientare ne-a permis chiar sa le datam; astfel, ele ar apartine, in general, perioadei cuprinse intre anii 3000 i!H. si inceputul erei crestine, in ceea ce ma priveste, eu cred ca sunt cateva piramide americane mult mai vechi; de exemplu, Marea Piramida de la Teotihuacan a fost construita, dupa toate probabilitatile, cu multe mii de ani inaintea erei noastre.
De altfel, dupa cum se pare, atat in America, cat si in Egipt, monumentele mai vechi au repre¬zentat modele care au fost imitate, iar toltecii si ma-yasii au inaltat piramide asemanatoare celor ridicate de predecesorii lor, fara sa-si dea seama de talcul adanc al monumentelor mostenite. Legende¬le destul de confuze, raspandite la indieni, amintesc faptul ca marile piramide din Lumea Noua au fost construite de uriasi de origine necunoscuta, care au pierit in urma unor mari catastrofe, insotite de inundatii si cutremure, in limbajul lor pitoresc, indi¬enii de pe Orinoco1′ numesc aceasta epoca: „Vre¬mea cand padurile erau inundate” (Catenamanoa). Asemanarea dintre edificiile preistorice ale Americii si constructiile egiptene si babiloniene este uneori surprinzatoare. Vestita piramida in trepte de la Sakkarah, in Egipt, este intru totul o copie a pi¬ramidelor mexicane.”
Egiptenii au mostenit cunostintele lor stiintifice de la atlantl
Un alt autor, Serge Hutin2′, prezinta numeroase exemple cu privire la legatura stransa dintre civi¬lizatia egipteana si cea a Americii preistorice. El analizeaza in amanuntime numeroasele analogii dintre piramidele egiptene si cele de la Xochicalco, Teotihuacan si Sihuatan, in San Salvador. Citam cateva afirmatii ale lui Serge Hutin: „Toate monumentele acestea, fie edificii preis¬torice americane, fie monumente egiptene, cauta sa impresioneze prin dimensiunile lor. Se intelege ca oamenii care le-au cladit au dorit sa realizeze o
1) fluviu in America de Sud (2160 km) pe teritoriile statelor Venezuela si Columbia.
2) in lucrarea Oameni si civilizatii fantastice, colectia „Aven¬tura misterioasa” 1970 (n. a.). lucrare care sa dainuiasca vesnic si au cautat sa-si atinga scopul alegand piramida, cea mai rezistenta, dupa parerea lor, sau monolitii enormi. Aceasta tendinta de a executa opere de dimensiuni colosale se intalneste la multe civilizatii, incepand cu cea din Mesopotafnia si sfarsind cu cea din Bretania1′. Pe o intindere imensa, din America Centrala pana in Babilonia, arhitectura preistorica se caracterizeaza printr-o mare simplitate, pur geometrica, a liniilor edificiilor, care produce uneori o impresie de netarmurita frumusete, conferindu-le, in acelasi timp, cea mai mare trainicie.
Pentru aceasta stransa inrudire, intre civilizatia Americii preistorice si civilizatia egipteana, stau marturie ruinele de la Palenque, Ocochingo, palatele de la Mitla, piramidele de la Xochicalco, Teotihuacan si Sihuatan, ornamentele Templului Soarelui de la Cuzco, portalul monolitic al templului ciclopean de la Tiahuanaco care, dupa toate pro¬babilitatile, a fost in acelasi timp si un observator astronomic — si multe alte monumente risipite ici si colo in America Centrala si in America de Sud. Mentionam ca A. Poznansky si R. Mueller se cred indreptatiti sa dateze intemeierea orasului si a por¬tului Tiahuanaco aproximativ in anii 1300 i.H.
1) Bretagne, peninsula in nord-vestul Frantei, udata de apele stramtorii La Manche si ale Oceanului Atlantic; bretonii sunt descendentii celtilor veniti din insulele britanice in secolele V-VI.
Probabil atlantii sunt cei care au transmis egip¬tenilor cunostintele stiintifice, dupa cum rezulta din cercetarile efectuate cu privire la structura Marei Pi¬ramide de la Gizeh, si care depasesc mult ceea ce stiam despre stiinta egipteana. Situarea centrala a continentului atlant, Tn mijlocul oceanului, a con¬tribuit, fara indoiala, la extinderea influentei sale asupra lumii civilizate din acea vreme; raza sa de actiune s-a intins spre vest, pana in Yucatan si Mexic si spre est, pana la bazinul mediteranean si Babilonia.”
Opt milioane de lucratori pentru construirea piramidei Iul Keops
in stadiul actual al cercetarilor arheologice nu dispunem de date asupra tehnicii folosite de indienii din America la construirea piramidelor lor.
in schimb, mai multe relatari prezinta nu¬meroase informatii precise cu privire la construirea piramidelor egiptene. Istoricul grec Herodot pre¬cizeaza ca pentru construirea Marii Piramide a lui Keops au lucrat echipe de 100.000 de oameni, timp de douazeci de ani; pentru mentinerea unui ritm de munca satisfacator, echipele se schimbau o data la trei luni. Ajungem astfel, printr-un calcul simplu, la un numar fantastic: opt milioane de lucratori, in acesti douazeci de ani.
Herodot, ca si Solon, detinea aceste informatii de la preotii egipteni; el povesteste, in continuare, conform aceleiasi surse, ca, in primul rand, s-a facut un drum pentru transportul materialelor. Nu¬mai lucrarea aceasta a necesitat zece ani. Istoricul grec descrie apoi utilajele ciudate, executate pentru ridicarea blocurilor de piatra, unele cantarind chiar mai multe tone. Dupa terminarea constructiei pro-priu-zise, Marea Piramida a fost acoperita’cu blo¬curi de calcar enorme, pe care arhitectii au inscris, cu grija, metodele lor de lucru — marturii nepieri¬toare ale vremurilor acelora.
„Timpului nu-l pasa de nimic,
Iar piramidelor nu le pasa de timp”
Andrew Thomas1) stabileste o paralela intre gi¬ganticele blocuri de piatra folosite de indienii din America si de egipteni pentru ridicarea piramidelor lor, si anume:
„Cand a fost descoperita zidaria preincasa, la Ollantay-Tambo si Sacsahuaman, in Peru, greu¬tatea unor blocuri de piatra a fost apreciata la peste o suta de tone. In ciuda masei lor enorme, blocurile erau asezate cu o precizie uimitoare, iar rosturile se distingeau cu multa greutate cu ochiul liber, in afara Egiptului, astfel de constructii, asemenea celor ridi¬cate de arhitectii din Peru, nu se intalnesc in nici o alta tara.
Marea Piramida a lui Keops, din Egipt, repre¬zinta o constructie de o precizie uluitoare pentru
1) in lucrarea Secretele Atlantide!, ed. Robert Laffont 1969 (n. a.). vremea aceea. Cei care au executat-o cunosteau geometria si arhitectura, la un nivel superior. Astfel, s-a putut spune: „Timpului nu-i pasa de nimic, iar piramidelor nu le pasa de timp”.
Blocurile slefuite, cantarind 15 tone, asezate la baza piramidei lui Keops, sunt potrivite cu d precizie de o sutime de deget, intre ele, nici o foita fina de hartie nu poate fi strecurata decat cu multa greu¬tate.
Nici o natiune nu ar fi ajuns la o asemenea de¬savarsire a executiei, fara a dispune de cunostinte tehnologice cel putin egale cu cele moderne, baca acceptam data stabilita de egiptologi pentru cons¬truirea Marii Piramide, inseamna ca acest edificiu, considerat multa vreme cel mai inalt din lume, a fost ridicat intr-o epoca in care nu existau nici macarale, nici roti. Egiptenii foloseau tot chirpiciul pentru cons¬tructii, cu un secol inainte de inceperea lucrarilor Marii Piramide. Ne este oare ingaduit sa conchidem ca in cursul unui singur secol vechii egipteni au facut progrese atat de uimitoare incat nu au avut nevoie decat de douazeci de ani pentru a inalta un monument din piatra, considerat cel mai inalt din lume?”
Treizeci de tezaure pline de bogatii sl de unelte
La intrebarea de ce indienii din America si egip¬tenii au vrut sa cladeasca aceste monumente uimi¬toare, raspunsurile cronicarilor si istoricilor au fost
Piramida de la Teotihuacan (sus) si piramida de la Sakkarah (jos) felurite, uneori controversate, starnind intotdeauna interesul pentru studierea si elucidarea acestei probleme.
Dupa parerea cronicarului arab citat anterior, AI-Massudi, faraonii au hotarat construirea pi¬ramidelor pentru a ascunde tot felul de „comori sj obiecte minunate, mostenite din vremuri atat de in¬departate incat nici o minte omeneasca nu poate stabili data originii lor”.
„Pe peretii si tavanele piramidelor, faraonul a poruncit sa se graveze inscriptii cu caracter stiintific, din domeniul astronomiei, matematicii si medicinii. La intrarea in acest tezaur, conform dorintei sale, au fost instalate automate, pentru paza si aparare, cu scopul de a-i distruge pe toti cei care nu erau demni de a fi admisi in acest sanctuar.”
Un alt istoric arab, Ibn-Abd Hokm (secolul IX) ne ofera o relatare mai nuantata, mai poetica despre constructia acestor piramide.
„Majoritatea cronicarilor atribuie edificarea pi¬ramidelor lui Saurid Ibn Salhuk, rege al Egiptului, care a trait cu trei secole inainte de Potop. El a fost indemnat sa infaptuiasca aceasta constructie in urma unui vis, in care i s-a aratat Pamantul rasturnat, cu toti locuitorii sai culcati cu fata la pamant, iar stelele cadeau unele peste altele, cu un zgomot inspaimantator. A doua zi, cand s-a trezit, foarte tulburat si infricosat, regele a chemat la sfat o suta treizeci de preoti, cei mai de seama, din toate provinciile Egiptului. Dupa ce le-a povestit visul lui cumplit, preotii au masurat altitudinea stelelor si au ajuns la concluzia ca va veni un potop. Regele i-a
intrebat: «Va cuprinde si tara noastra?» Iar ei au raspuns: «Da, sj o va distruge.» Dar, pentru ca mai ramasesera cativa ani pana la data sorocita a prapadului, regele a dat ordin sa se construiasca in¬tre timp piramide cu pivnite boltite. Le-a umplut cu talismanuri, obiecte ciudate, bogatii, comori etc. A dat porunca apoi, sa se cladeasca, in piramida din¬spre apus, treizeci de vistierii, adapostind bogatii neasemuite si instrumente nemaivazute, pietre pretioase, unelte de fier, modele de ambarcatiuni din argila; arme care nu rugineau si obiecte din sticla care se puteau indoi fara a se sparge.”
„Vestigiile unul popor cu obarsie legendara”
Aceste arme care „nu rugineau”, aceste obi¬ecte din sticla pe care „le puteai indoi fara a le sparge”, constituie inca enigme greu de elucidat, pentru arheologi si cercetatori. Fireste, unii le-au atribuit, fara sovaire, civilizatiei atlante mostenite.
„Ne aflam oare in fata unor relicve apartinand unui popor cu obarsie legendara?” se intreaba et¬nologul francez Marcelle Weissen-Zumlanska1).
1) Marcelle Weissen-Zumlanska, in lucrarea Originile atlante ale vechilor egipteni, (1965). Dupa cataclismul care a dis¬trus Atlantida, numerosi supravietuitori au insotit invatatii si preotii care au migrat, urmand trei itinerari’i, opineaza doamna Weissen, si anume:
„Primul a facut legatura cu Syrta Mare (coasta Libiei); catre insulele Marii Egee, avem ruinele de la Rolemais (nume
„Maiestria sa artizanala este deosebita, dar nu putem deduce principiile de elaborare, tehnicile folosite, regulile ce trebuiau urmate pentru re¬alizarea unei lucrari artistice.
Un alt fenomen neelucidat, tehnica gravurilor, da de gandit cercetatorului, cand studiaza ins¬criptiile hieroglifice sapate pe sirul nesfarsit de pereti ai templelor si monumentelor funerare sau pe edificii deosebite, cum sunt cele care adapostesc Textele Piramidelor. Mai trebuie mentionata si Pia¬tra din Palermo considerata ca un monument, pe care figureaza liste cronologice ale Dinastiilor di¬vine, din Egiptul de Jos si din Egiptul de Sus.
Milioanele de semne gravate pe porfir, bazalt, jasp, diorit, steatita smaltuita, cornalina, turcoaza, cuart, granit, obsidian si in cea mai dura si mai rara dintre pietre, geobertita, sunt tot atatea capodopere miniaturale. Modul in care au fost executate ramane o problema nesolutionata. Nu exista nici un ac de gravat cu care sa se atinga o asemenea per¬fectiune, in afara celui manuit de cativa sculptori celebri. Aici, aceste lucrari sunt atat de numeroase dat mai multor orase intemeiate de Ptolemeu succedand lui Alexandru cel Mare).
Al doilea, drumul Atlasului, intre Asia Mica sUeritoriile nor¬dice, se desfasura de-a lungul Podisurilor inalte ale Nu-midiei si Mauritaniei, pana la Coloanele lui Hercule. Al treilea, cel mai vechi, a fost cel mai frecventat in paleo¬liticul superior; era Drumul Tropical, intre Occident si Egipt, strabatand patru oaze, tara ammonitilor, la rasaritul Ior¬danului, atingind nordul Hoggarului, pana la promontoriul Soloeis, in fata insulelor Canare”, (n. a.)
incat pot fi atribuite unui numar foarte mare de artisti, care au trait intr-un interval uluitor de scurt.
‘Pe de alta parte, care erau instrumentele pe care le manuiau degetele pricepute ale acestor oameni? Din ce materie erau confectionate astfel de scule? Nu s-a gasit nimic… Cu toate acestea, muzeul Mariette1) din Cairo cuprinde obiecte descoperite in diferite situri arheologice, fara a mai cita muzeele din lumea intreaga. Noi vom enumera cateva serii de astfel de minuni locale, cu scopul de a prezenta o evocare reala a importantei si a carac¬terului extraordinar al acestor relicve, transmise de un popor cu origini legendare. Printre obiectele remar¬cabile, edificatoare, citam nenumaratele ostraca2S si indeosebi placa regelui Scorpion, cu paleta sa votiva, descoperita la Hierakompolis: ele rezuma un intreg capitol de istorie prethinita3′.”
8000 de ani de creatie artistica
„Vase din alabastru se gasesc din belsug la Aby-dos si la thiniti; un numar foarte mare de scarabei de
1) Mariette Auguste (1821-1881), egiptolog francez, a inte¬meiat un muzeu, ulterior parte centrala a Muzeului din Cairo.
2) Cetatenii din vechea Atena scriau pe un ciob de lut sau de scoica numele celui socotit periculos, ca sa fie indepartat temporar din Atica (ostracizare).
3) Dinastia l (thinita) a fost fondata de Menes, rege din Sud. care a cucerit si unificat tot Egiptul. Capitala regatului este la This, de unde numele dinastiei. toate marimile, din lut smaltuit sau din pietre preti¬oase; statuete chauabdi (figurine funerare), se aduna in timpul mileniilor, constituind tezaure de nedescris, pana la cele ale lui Tutankamon.
inseamna, asadar, peste 8000 ani de creatie artistica, in vremuri stravechi se foloseau sarcofage din lemn, deoarece asezarile omenesti se aflau in-tr-o regiune impadurita, bogata in conifere… Apoi s-au executat cufere din argint cizelat, de dimensi¬uni colosale, in care erau asezate mumiile infa¬surate in panza de in, in placi de metale pretioase, fiind insotite si de un numar foarte mare de obiecte rare, mobila din aur, sau placata cu aur; au urmat cavourile din granit, porfir, bazalt…
…Se cunostea numai silexul paleolitic; nici o unealta, chiar din epoca dinastica, nu poate explica realizarea unor astfel de capodopere, chiar daca tinem seama numai de cele datand de la inceputul domniei lui Menes, primul rege ales dintre muritori,”
„Idolii, vasele, toate obiectele sunt din aur”
Opt mii de ani inainte de Hristos: aceasta este data realizarii minunatelor opere ale civilizatiei in¬case, care, asemenea celei egiptene, atinsese la acea vreme un rafinament extraordinar.
Un cronicar spaniol din secolul XVI, Cieza de Leon, care a vizitat tara incasilor si a cules cateva legende locale stravechi, descrie cu amanuntime splendorile artei incase:
„O mare parte a zidurilor sanctuarului este aco¬perita de placi subtiri de aur gravat; acoperisul se sprijina pe o sarpanta ale carei elemente compo¬nente sunt impodobite cu placi de aur. Idolii, vasele si toate obiectele sunt din aur.
Dar mai presus de toate aceste minunatii, erau campurile de porumb, facute dupa natura, cu radacini, flori si spice ale caror varfuri erau din aur, iar restul, din’argint, totul fiind perfect sudat; arti-zanii-artisti imitau perfect natura in arta lor rafinata prin stiinta deosebita a folosirii aliajelor si a sudurii acestor metale.
Se mai puteau admira animale familiare mari si mici, executate tot din aur si argint; iepuri, sobolani, soparle, naparci, fluturi, vulpi, pisici salbatice deoarece nu aveau nici un animal domestic.
Mai erau si pasari de tot felul, faurite cu arta si naturalete, incat, vazandu-le cum stau cocotate pe ramura unui copac, dadeau impresia ca ciripesc sau canta, iar altele parca isi desfaceau aripile ca sa zboare.
in sfarsit, mai erau infatisati: cerbi, lei, tigri si tot felul de alte animale, fiecare in’ cadrul lui firesc.”
Palatele regale Incase
„Toate casele aveau bai, relateaza in con¬tinuare Cieza de Leon, incasii se spalau in cazi mari, din aur si din argint, iar tevile prin care trecea apa, erau facute tot din metalele acestea.
Ei pretuiau locurile unde erau izvoarele de apa calda si le impodobeau cu multe lucrari de arta din aur, extrem de frumoase.
Printre alte splendori, aveau vetre din aur si ar¬gint, bustenii fiind executati cu atata maiestrie incat se putea crede ca pot fi aprinsi, la nevoie, si folositi pentru nevoile Palatelor Regale.
Indienii au ascuns cea mai mare parte a aces¬tor bogatii neasemuite, incat nu a ramas nici un vestigiu din vremurile acelea stravechi, si, dupa cum se pare, comorile de aur nu vor putea fi descoperite nici in viitor, decat din pura intamplare.
Nu exista nici o indoiala ca indienii din zilele noastre nu cunosc locul unde sunt tainuite aceste comori, pentru ca stramosii lor nu au vrut sa-l di¬vulge, astfel incat acele obiecte sa ramana numai in folosinta regilor lor, carora le fusesera consacrate in exclusivitate.”
Misterioasa civilizatie Tiahuanaco
Arheologul german Bilau si inginerul francez Frot au intreprins cercetari arheologice minutioase; ei au ajuns la concluzia categorica, pe baza sapaturilor efectuate, ca aceste case regale incase, pe care le mentioneaza stravechile legende din Yucatan, San Salvador si Mexic, sunt, de fapt, ves¬titele piramide care se inalta si in prezent, enig¬matice si neatinse, pe tot cuprinsul imperiilor milenare ale incasilor, mayasilor si toltecilor.
Referindu-se in mod special la aceste piramide indiene si egiptene, arheologul german Bilau afirma:
„Daca refuzam sa admitem ca vechii egipteni, mayasii si incasii sunt, intr-o anumita masura, urmasii civilizatiei atlante, trebuie sa admitem aparitia brusca a culturilor lor, in imprejurari aproape inexplicabile, fara sa fi fost precedate de o lunga perioada de barbarie. Dar istoria civilizatiei nu a inregistrat niciodata astfel de treceri neasteptate. Pe de alta parte, nu cunoastem, nici in Europa, nici in America, vreo alta civilizatie care sa poata fi de¬semnata drept obarsie straveche a acestor culturi. Desi este recunoscut faptul ca civilizatiile incase si mayase sunt urmasele misterioasei civilizatii din Tiahuanaco, nu se poate tagadui asemanarea unor trasaturi ale acesteia cu acelea ale civilizatiei Egip¬tului antic, dovedind astfel inrudirea lor. Asadar, in¬trucat nu avem alta ipoteza mai buna, suntem nevoiti sa admitem ca aceste trei civilizatii, precum si civilizatiile egipteana si cretana, poate, se trag din civilizatia atlanta.”
Un oras sacru
ingropat sub straturi groase de aluviuni
Ce reprezinta deci aceasta misterioasa civi¬lizatie din Tiahuanaco, citata de Bilau? Cum poate fi cunoscuta?
Au ramas doar cateva vestigii, la Tiahuanaco, in Bolivia si in Mexic; cele mai importante sunt piramidele, extraordinare, foarte numeroase, situ¬ate in jurul orasului sfant preistoric Teotihuacan, „orasul unde se inalta rugaciuni catre zeu”, in Mexic.
Arheologul englez H. S. Bellamy descrie acest oras ciudat in lucrarea sa Cladit inainte de potop: problema orasului Tiahuanaco (Londra, 1947):
„in Mexic avem ocazia sa descoperim ruinele unui oras sfant preistoric, care pare sa fi avut, odini¬oara o insemnatate deosebita, asa cum este Mecca pentru musulmani sau Lourdes1′ pentru ca¬tolici. Acest ansamblu de ruine care se numeste orasul arheologic Teotihuacan este situat pe terito¬riul micului oras San Juan de Teotihuacan, la aproximativ optzeci de kilometri de Mexico. Toata zona din jurul orasului este declarata zona ar¬heologica.
Pana la sfarsitul secolului trecut, nimeni nu banuia ca pe dealurile din imprejurimile orasului San Juan de Teotihuacan pot exista monumente de o insemnatate atat de mare; Marea Piramida a Soarelui, apoi Marea Piramida a Lunii, templele lui Quetzaicoatl, Tlaloc etc. au fost descoperite, rand pe rand, numai datorita intamplarii.
Orasul sfant, asa cum ni se infatiseaza in prezent, este cel mai recent din seria oraselor stravechi, ingropate sub straturi groase de aluviuni; anumite sapaturi practicate in straturile situate sub
1) oras in sud ui Frantei, la poalele muntilor Pirinei. Centru ca¬tolic de pelerinaj (din 1858). oras au scos la iveala numeroase vase de lut asemanatoare celor descoperite printre ruinele de la San Angel si Tlalpan, mai intai distruse, apoi aco¬perite de lava in cursul eruptiilor vulcanice de acum opt mii de ani. Cu toate acestea, ruinele straturilor superioare dateaza si ele din antichitate, din vre¬muri imemoriale, in momentul de fata, nu s-a putut degaja decat o parte foarte mica a orasului sfant si suntem siguri ca arheologii vor face descoperiri uimitoare in viitor. Pentru executarea actualelor sapaturi a fost necesar sa se inlature mai intai un strat de pamant cu grosimea de un metru, apoi un strat de ciment de treizeci de centimetri.”
O civilizatie remarcabila prin frumusetea si maretia edificiilor sale
Edificiile fantastice din Teotihuacan, ca si pi¬ramidele egiptenilor, randuirea lor, ornamentele si comorile lor trezesc aceeasi curiozitate, starnind aceleasi intrebari carora arheologia moderna nu le poate da decat raspunsuri aproximative.
„Ramanem inmarmuriti in fata unor astfel de lucrari care reprezinta o munca uriasa, afirma H. S. Bellamy, si cand ne gandim la numarul impre¬sionant de oameni care au trudit pentru executia lor, ne intrebam de unde au luat toltecii mana de lu¬cru necesara. Dupa parerea unora, ei s-au slujit de sclavi sau de prizonieri de razboi. Dar de cati au avut nevoie? Suprafata orasului sacru este in’tr-a-devar foarte mare, aproape’ 17 km2. Orasul a fost construit conform unor principii urbanistice foarte clare: cladirile sunt simetrice, strazile largi duc toate spre un bulevard care se intinde pe 50 de metri latime si ajunge intr-o piata vasta, inconjurata de edificii importante.
Teotihuacan din epoca preazteca se distingea prin frumusetea si maretia edificiilor, cel mai intere¬sant fiind, fara indoiala, templul lui Quetzalcoatl. Arhitectura aceasta are cateva elemente caracte¬ristice: piramidele in trepte, coronamentul fiind un bloc de piatra dreptunghiular, numeroasele scari, frescele reprezentand scene din viata cotidiana si subiecte mitologice. Basoreliefurile infatiseaza per¬sonaje, animale, plante, reprezentate, uneori, intr-o maniera conventionala. Basoreliefurile deosebite sunt cele ale templului, care reprezinta un sarpe cu pene si dintre altoreliefuri1′ se remarca unul, infatisand un monstru cu botul deschis, al carui cap seamana mai curand cu cel al unui saurian preisto¬ric, un dinozaur, de exemplu, decat cu cel al unui sarpe.”
O sosea straveche, numita „Drumul mortilor”
„Marea Piramida a Soarelui are 38 m inaltime, ocupand o suprafata de 40.800 m2, in realitate ea este alcatuita din cinci etaje de piramide suprapuse si randuite in gradenuri. Piramida Lunii are o cons¬tructie similara: inaltimea ei este de numai 14 m,
1) sculptura in relief fata de un fond pe care a fost aplicata.
Fatada templului lui Quetzalcoatl de la Teotihuacan iar suprafata bazei nu depaseste 16.350 m2. Dupa cercetarile arheologilor, epoca in care a fost inaltata Marea Piramida se situeaza intre 2000 I.H. si 900 d.H. In ceea ce ma priveste, afirma H. S. Bellamy, as fi indemnat sa fixez o data mult mai indepartata’ cam 5000 I.H.”
„Zona arheologica” este strabatuta in intregime de o sosea straveche, pavata cu dale, care se numeste „Drumul mortilor”, pentru ca, potrivit unei traditii milenare.movilitele care il marginesc repre¬zinta morminte.
Din vremuri imemoriale, peninsula Yucatan a fost locuita de mayasi care, la o anumita epoca, au pus stapanire pe aproape toata America Centrala, unde s-a impus civilizatia lor rafinata, in orice caz, edificiile colosale pe care le-au inaltat sunt cu atat mai uimitoare cu cat poporul care le-a faurit nu dis¬punea decat de mijloace tehnologice foarte re¬duse.”
„Cu mii de ani inaintea lui Copernlc si Galilei”
Dupa H. S. Bellamy, pe care l-am citat anterior, istoricii si arheologii sunt inca uluiti si nedumeriti, de discrepanta dintre cunostintele vaste ale acestor popoare stravechi, incase sau egiptene, si precari¬tatea mijloacelor de care dispuneau, in acest sens, mentionam parerea unui specialist, Alexandre Kaza’ntsev:
„Langa piramidele egjptene, strajuiti de coloanele templului lui Ra, inconjurati de statuile din marmura alba reprezentandu-i pe Pallas sau pe jupiter, sau in singuratatea meditativa si inteleapta, specifica deserturilor, oameni de stiinta necunos¬cuti, iviti din negura unor vremuri stravechi, au cer¬cetat si studiat astrele neincetat, punand bazele as¬tronomiei. Aceasta stiinta a preotilor, a visatorilor si a navigatorilor, implicand pacea noptii, singuratatea contemplativa si perceptia vizuala patrunzatoare ca stiinta de calculul exact al timpului si spatiului, ne¬cesita in prezent instrumente de precizie foarte complicate. Dar in acele vremuri stravechi aceste instrumente nu puteau exista. Ca atare, anumite cunostinte astronomice ale popoarelor din antichitate ne uimesc. Cu mii de ani inaintea lui Copernic sau Galilei, egiptenii stiau foarte bine ca Pamantul este un glob care se roteste in jurul Soarelui, in conditiile in care ei nu dispuneau de nici un instrument de observatie, ei cunosteau chiar felul in care se rotea globul pamantesc. Preotii, detinatori si aparatori ai stiintei, ajunsesera la con¬cluzia, pe calea deductiei, ca Universul era infinit si populat cu un mare numar de lumi. Suntem uimiti si nu putem sa ne explicam pregatirea stiintifica a popoarelor vechi care cunosteau orbita eliptica a Pamantului in jurul Soarelui.’ Aceste scanteieri de geniu prezinta de la sine un interes deosebit.”
Cum s-ar putea talmaci altfel aparitia acestor calcule precise, decat prin mostenirea stiintifica lasata de savantii Atlantide!?’ Calculele pot fi urmarite pe piramide, „ultima marturie vizibila a poporului atlantilor, preocupati in cel mai inalt grad de stiinta si de matematica”, conchide Kazantsev.
Arhitectul Marii Piramide: un matematician de exceptie
Georges Barbarin este de aceeasi parere. El a inchinat multi ani de studiu descifrarii misterelor „matematice” pe care le tainuiesc piramidele egip¬tene, indeosebi Marea Piramida a lui Keops.
„Piramida a fost construita — cu certitudine — cu scop stiintific si, de altfel, intotdeauna s-a banuit ca inchide in sine mari secrete…
Datele prezentate de Marea Piramida compun un ansamblu uluitor, in primul rand, arhitectul a fost, incontestabil, un matematician de exceptie, deoarece a izbutit sa adauge, unui monument atat de simplu ca plan general, o multime de valori as¬tronomice si geodezice… El cunostea perfect ex¬centricitatea axei pamantesti, lungimea razei polare, dimensiunile orbitei Pamantului, distanta care desparte planeta noastra de Soare, fenomenul precesiunii1′ echinoctiilor, durata exacta a anului sideral2′, precum si greutatea si densitatea globului. Arhitectul ii cunostea, de asemenea, suprafata, ceea ce ne face sa credem ca dispunea de harti tot atat de exacte ca ale noastre. Ori, noi stim ca nici vechii egipteni, nici chiar caldeenii, acei astronomi
1) miscare de rotatie a axei pamantesti, care formeaza un con al carui varf este in centrul pamantului. Precesiunea echi-noctiala se datoreaza precesiunii terestre.
2) interval de timp (de 365 de zile, 9 ore si 9 secunde) in care Soarele, in miscarea lui aparenta, plecand de la o stea ajunge iarasi acolo. minunati, nu aveau notiuni stiintifice atat de inain¬tate. Atunci, de unde dobandisera constructorii Marii Piramide acele cunostinte stiintifice atat de evoluate pentru vremea aceea?
Nu se poate raspunde lesne la aceasta intre¬bare. Sa incercam sa gasim o explicatie de ordin stiintific, in primul rand, sa determinam, macar aproximativ, epoca in care a fost inaltat edificiul. Credem ca ar trebui sa situam construirea acestui edificiu intre anii 2654-2592 I.H. in general, si pe baza marturiei lui Herodot, i se atribuie lui Keops initiativa aceasta; dar trebuie sa tinem seama ca acest faraon a domnit in a doua jumatate a mileniu¬lui III, inaintea erei crestine, in acest caz trebuie sa admitem ca Egiptul acelor vremuri stravechi mostenise mijloacele de calcul necesare de la un popor de seama, care ajunsese la un grad de civi¬lizatie extrem de avansat si de rafinat.” ‘Georges Barbarin concluzioneaza: „Dupa parerea mea, putem atribui construirea Piramidei unui popor necunoscut, a carui civilizatie nu era, desigur, cu nimic mai prejos fata de civilizatia noastra, daca nu cumva ii era chiar superioara, posedand cunostinte deosebite in domeniul matematicii, al astronomiei, al geofizicii, pe care le-a aplicat in proportiile unui edificiu harazit in acelasi timp sa corespunda unor exigente mistice.”
O banca de date din domeniul matematicii sl al astronomiei
Pentru abatele Moreux, Marea Piramida este un fel de banca complexa de date stocate din domeniul matematicii si al astronomiei, mostenite de la atlanti, care dobandisera un nivel de cunostinte foarte inalt in ambele domenii.
„Constructorul Marii Piramide avea intr-adevar cunostinte stiintifice uluitoare pentru a realiza un astfel de edificiu, deoarece calculul sau stufos si complicat trebuia sa slujeasca telului pe care si’-l propusese. Orientarea Piramidei este exacta, cu aproximatie de 4’35” uimindu-i pe astronomii nostri… La sfarsitul secolului trecut, ei au facut o multime de calcule savante pentru a determina cu exactitate distanta de la Pamant la Soare, care urma sa fie o unitate de masura astronomica. Aceasta a fost stabilita la 90.000.000 mile engleze. Daca ar fi stiut, misiunea lor ar fi fost mult mai usoara: pentru a afla aceasta distanta era necesar doar sa se inmulteasca cu 1.000.000.000 inaltimea Piramidei.
Cele doua diagonale ale patratului care for¬meaza baza Piramidei, prelungindu-se spre nord-est si spre nord-vest, coincid cu limita rasariteana si cea apuseana a deltei Nilului; aceasta este impartita in doua sectoare remarcabil de egale de meridianul care trece prin varful Piramidei, fiecare sector avand un unghi la centru de 45°. Meridianul acesta a fost ales cat se poate de bine, pentru ca, dintre toate meridianele lumii, el traverseaza cele mai multe continente si imparte lumea populata in doua parti egale. Varful Piramidei este situat la 29° 58’51,22″ latitudine nordica. Acest detaliu pare nesemnificativ la inceput, dar daca ne gandim ca pozitia aparenta a stelei polare, ca urmare a re¬fractiei atmosferice, pare invariabil decalata cu 1’8 78″ intelegem indata intentia arhitectului deoarece, adaugand r 8,78″ la 29°58’51,22″ obtinem totalul de 30°. Astfel, Piramida este, de fapt, situata exact pe paralela 30°. Ori, aceasta paralela este foarte judicios aleasa, intrucat des¬parte uscatul de ape in proportii egale. Fara in¬doiala, constructorul a dorit sa reprezinte, intr-un fel nepieritor, repartizarea continentelor si a marilor pe globul pamantesc.”
Abatele Moreux sustine, in concluzie, ca pre¬cizia extraordinara si rigoarea stiintifica a conceptiei si executarii Marii Piramide nu pot fi atribuite decat unei minti luminate, dintr-un popor de oameni cu to¬tul superiori.
„Nu exageram daca afirmam ca problema, inca nedescifrata, a originii poporului care a ridicat aceasta Mare Piramida se confunda cu problema originii civilizatiei omenesti… Poate, in curand, vom cunoaste mult mai multe lucruri, in momentul in care acest minunat edificiu al faraonilor isi va dezvalui toate secretele si toate misterele. Cand va veni ziua aceea, vom sti cu precizie unde se situa Atlantida.”
„Care-i taina?” a exclamat califul
Cu privire la aceste taine nepatrunse inca, cronicarul arab AI-Massudi mentioneaza o ins¬criptie neobisnuita, gravata pe peretele unui coridor interior al Marii Piramide, care fusese descifrata1) de astronomul particular al califului AI-Maamun… in anul 820 al erei noastre:
„Sunt vestitorul si martorul vointei divine; Dum¬nezeu m-a creat cu simtaminte omenesti si port taina pe care El mi-a incredintat-o.”
Cronicarul arab afirma ca autorul inscriptiei vorbeste in numele Marii Piramide.
„Cand i s-a adus la cunostinta califului textul in¬scriptiei, acesta a ramas pe ganduri, relateaza AI-Massudi. «Care-i taina acesta?» a exclamat el, nedumerit si curios. Imediat a poruncit sa se faca cercetari si sa se sape; isi inchipuia ca mesajul e-nigmatic din adancul Piramidei era de o insem¬natate deosebita, indeplinind dorinta califului, EI-Ham, arhitectul-sef, a cautat sa’formeze o echipa, grupandu-i pe cei mai buni lucratori, cei mai renumiti savanti, astronomi si magicieni, pentru a duce la bun sfarsit aceasta misiune dificila: trebuia inteleasa si interpretata scrierea cu semne ciudate gravate in interiorul Piramidei.”
1) acest fragment trebuie considerat cu multa prudenta. In afara lucrarii lui AI-Massudi, nici o alta lucrare araba nu spe¬cifica citirea scrierii hieroglifice, care, dupa cum stim, a fost realizata de Champollion, zece secole mai tarziu, (n. a.)
Descoperiri ciudate in camera Faraonului
„Lucratorii au atacat mai intai varful ascutit al edificiului si au inlaturat tot paramentul din piatra de pe fata nordica, la nivelul treptei a saisprezecea, fara sa izbuteasca sa descopere intrarea in Galeria Secreta. Nu au gasit niciodata poarta de acces, nestiind ca era formata dintr-un monolit enorm, care se ‘rotea pe un pivot. Au fost ajutati de intamplare, deoarece in timpul unei zile au auzit zgomotul facut de caderea unei pietre in interiorul edificiului. Prin bresa deschisa, lucratorii, astronomii si magicienii s-au strecurat in culoarul care se prezenta in fata lor; dupa ce l-au strabatut anevoie, fiind intuneric, au ajuns la camera Faraonului, locul cel mai tainic al Piramidei. Ce credeti ca au vazut acolo? Privirea lor patrunzatoare a descoperit doua statui ale caror dimensiuni erau mai mari decat cele ale unui om. Statuile erau asezate pe o masa imensa din piatra. Prima, cioplita in piatra neagra, infatisa un razboinic tinand in mana dreapta o arma de lupta; a doua, din piatra alba, era dupa chipul si asemanarea unei femei care tinea si ea o arma in mana. intre cele doua statui se afla un vas splendid, inchis ermetic, taiat in cristal rosu. Ei au mai vazut o masinarie perfectionata, reprezentand un cocos, din aur rosu, smaltuit cu pietre pretioase. S-au a-propiat de ea. Deodata, pasarea a scos un tipat in¬fiorator, a inceput sa bata din aripi si s-a auzit un zgomot infricosator: veneau din toate partile voci cavernoase care te umpleau de groaza.
EI-Ham, arhitectul-sef, responsabilul acestei expeditii neobisnuite, a dat dispozitie lucratorilor sa stranga toate obiectele descoperite si sa le trans¬porte la palatul califului. Acesta i-a rasplatit cu ge¬nerozitate pe slujitorii sai credinciosi si, mai tarziu, a amenajat un muzeu secret, unde a ferecat cu stras¬nicie obiectele acelea, care nu fusesera faurite de mana vreunui om.”
„Regele s-a trezit inspaimantat si a convocat preotii sl prezicatorii”…
Aceste obiecte „care nu fusesera faurite de mana vreunui om”, incepand cu secolul X, epoca in care se situeaza relatarea cronicarului arab, aceste obiecte „neidentificate”, pentru a folosi un termen modern, au suscitat polemici aprige. Un numar im¬presionant de autori arabi au descris detaliat, dupa AI-Massudi, muzeul extraordinar al califului AI-Maa-mun, a carui urma s-a pierdut catre mijlocul secolu-lui XIII. Dupa noua secole de la relatarea cronicarului AI-Massudi, un poet francez, care stu¬dia cu fervoare ezoterismul, Gerard de Nerval, a reluat aceasta tema de legenda — sau aceasta povestire autentica — in celebra sa Calatorie m Orient.
Dupa un lung preambul cu caracter tehnic, in care Nerval ne lamureste ca roca folosita ca mate¬rial de constructie a piramidelor nu este vestitul sienit, care se gaseste peste tot pe tarmurile Nilului, ci o roca provenind din America de Sud, poetul francez, respectand legenda araba citata anterior, presupune ca aceste edificii uimitoare sunt mult mai vechi, dinaintea perioadei faraonice, confirmand in felul acesta teza celor care vad in egipteni si in indi¬enii din America un singur popor, acelasi, urmas al atlantilor.
„A fost odata, cu trei sute de ani inaintea Po¬topului, un rege numit Saurid, fiu al lui Salahoc, care a avut un vis: se facea ca se rasturna totul pe pamant, oamenii cadeau cu fata in jos si casele se prabuseau peste oameni; astrele se ciocneau in cer, iar ramasitele lor acopereau pamantul, ajun¬gand la o mare inaltime. Regele s-a trezit inspai¬mantat si s-a dus la Templul Soarelui… A convocat preotii si prezicatorii. Preotul Akliman, cel mai invatat dintre toti, i-a marturisit ca avusese si el un vis asemanator.
Atunci regele a poruncit sa se inalte Piramidele, pastrand forma unghiulara, cea mai adecvata pen¬tru a rezista la ciocnirea dintre astre, si sa se aseze unele peste altele aceste blocuri de’piatra, legate intre ele cu cepuri de fier si cioplite cu o maiestrie atat de desavarsita incat nici focul cerurilor, nici Po¬topul sa nu poata sa le nimiceasca. Acolo urmau sa se adaposteasca, la nevoie, regele si marii drega¬tori, ducand cu ei cartile si desenele stiintei, cu talis-manurile si cu tot ce era absolut necesar sa fie pastrat pentru viitorul neamului omenesc.”
„Secretele Inexprimabile” ale Atlantidei
Pentru Gerard de Nerval, faraonii Keops, Ke-fren si Mykerinos au dat numele lor unor monu¬mente a caror origine este atlanta. Aceste „gigan¬tice arhive din piatra” au ingaduit elitei spirituale egiptene, timp de multe secole, sa pastreze stravechea mostenire stiintifica lasata de stramosii lor atlanti. Dar aceasta mostenire nu este numai de ordin stiintific. Ea se refera si la mistere initiatice, ceea ce explica prezenta, in unele piramide, a obiectelor „care nu au fost faurite de mana omului” descrise de AI-Massudi.
Statuile magice care ocrotesc anumite piramide nu ar avea alt rol decat acela de a veghea asupra „secretelor inexprimabile” ale Atlantidei. Descrierea statuilor, facuta de Nerval, se deosebeste foarte putin de aceea a lui AI-Massudi:
„Paznicul piramidei de la rasarit era un idol din baga1) neagra si alba, asezat pe un tron de aur si tinand o lance pe care nu puteai sa o privesti fara sa mori. Spiritul caruia ii era destinat acest idol era o femeie, frumoasa si zambitoare, care mai apare din cand in cand in zilele noastre si tulbura mintile celor care o intalnesc. Paznicul piramidei de la

Reclame
Post a comment or leave a trackback: Trackback URL.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: