LUMEA DE SUB PAMANT

Journey to the Hollow Earth.Pamantul gol.Video documentar.

Calatorie in centrul pamantului.Pamantul gol.Journey to the Hollow Earth

Documentar video.

noiembrie 3, 2008 Scris de 2012en | Descoperiri incredibile., Fenomene Inexplicabile, UFO | , , , , , | Lasă un comentariu

Obiecte Misterioase la Muzeul de Istorie a Transilvaniei din Cluj.

 Nu de putine ori, arheologii si istoricii patesc ca proverbialul cioban aflat la gradina zoologica unde, vazand o girafa a exclamat: “Un asemenea animal nu exista!”. Se intampla ca si cercetatorii sa procedeze identic, cand dau de artefacte care… nu ar trebui sa existe. Si, pentru ca nu exista nici o explicatie plauzibila, lucrurile intra in uitare sau sunt discret ascunse sub pres. Doua asemenea obiecte se gasesc la Muzeul de Istorie a Transilvaniei din Cluj.

Carari regasite
Despre ciudatul obiect descoperit la Aiud avea sa scrie Florin Gheorghita, intr-o carte editata in 1983. Cunoscutul autor informa ca, in vara anului 1973, la o cariera de nisip de langa Aiud, cupa excavatorului a scos de la o adancime apreciabila (circa 10 m) trei obiecte acoperite de un strat compact de nisip pietrificat. Banuind ca sunt vestigii arheologice, seful de santier i-a chemat pe specialistii din muzeul clujean. In interiorul celor doua obiecte mai mici s-au gasit oase fosilizate, care ulterior aveau sa se dovedeasca a fi de rinocer lanos (animal care a trait in acest areal acum 10-18.000 de ani, fiind contemporan cu omul din Neanderthal). Dar marea surpriza avea sa urmeze: obiectul era din metal prelucrat! Trimis pentru expertiza la Institutul de Fizica de la Magurele, raspunsul a fost mai mult decat deconcertant: obiectul era din aluminiu (89%), cu urme de cupru, nichel, cobalt etc. Aici se incheie relatarea autorului iesean, caci obiectului avea sa i se piarda urma. Aveam sa-l regasesc, la peste un sfert de secol, uitat in depozitul muzeului din Cluj.

Putina istorie
Aluminiul este un metal descoperit doar cu un veac si jumatate in urma, de catre chimistul german H. Cr. Oersted. Producerea sa pe scara industriala a fost posibila abia dupa producerea constanta de energie electrica. Primele prelucrari industriale au inceput in 1883 in S.U.A. Aluminiul se autoprotejeaza printr-un strat subtire de oxid, care se ingroasa abia dupa secole sau milenii. Vom vedea mai jos ce importanta are acest detaliu.
Despre celelalte “ingrediente” continute in aliaj, se poate spune ca au fost descoperite tot relativ tarziu: cadmiul in 1817, nichelul in 1751, bismutul in 1753, iar cobaltul in 1735.
Obiectul gasit la Aiud are forma unui trepied. Talpa nu este plana, avand pe partea anterioara o deviatie de 15 grade. Pe partea superioara, se afla doua brate in forma de triunghi. La capatul posterior si cel superior, se afla doua orificii. La o examinare atenta, pot fi descoperite urme de filet, ceea ce denota ca obiectul a facut parte dintr-un angrenaj. Toata suprafata este acoperita cu un strat gros de oxid de aluminiu (pe alocuri de cativa milimetri) de culoare alb-galbuie. Obiectul are o lungime de 20,5 cm, latime de 12,5 cm, inaltime maxima de 6,8 cm si o greutate totala de 2,3 kg.

Analizele din Elvetia si o vechime de necontestat
Inginerul pensionar Marian Pasla a avut ideea de a trimite un fragment din calota unui laborator din Lausanne (Elvetia). Metalurgistii elvetieni au confirmat cu exactitate compozitia determinata de colegii lor din Romania. Ei au adus si o serie de informatii suplimentare: aliajul nu se incadreaza in nici un tip standard folosit in zilele noastre, fiind definit drept “aluminiu slab”, ceea ce denota caracterul artificial “ingineresc” creat. Stratul de oxid de aluminiu, gros si pe toata suprafata, confirma “imbatranirea obiectului”, varsta acestuia fiind considerata de minimum 300-400 de ani, deci cu mult inainte de prima producere a aluminiului!
Puse toate aceste informatii cap la cap, putem ajunge la cateva concluzii de-a dreptul socante: cineva, demult, a “pierdut” acest obiect, undeva pe malul Muresului. Si asta, cu mult timp inainte de descoperirea aluminiului. Poate chiar atunci cand pe pasuni pasteau rinoceri lanosi. Vechimea obiectului de la Aiud este incontestabila, fiind un obiect unic in felul sau pe plan mondial. Raman insa un mister raspunsurile la intrebarile de genul: cui a apartinut si din ce mecanism a facut parte? foto la adresa :     http://www.trilulilu.ro/n_nenea/c01e67acee64b9
Deocamdata, obiectul se afla in depozit. Muzeografii evita sa-l expuna, desi ar atrage mii de curiosi si turisti. Motivul este simplu: nu pot incadra obiectul in nici o categorie, in nici o perioada istorica. Si poate ca mai exista un motiv nerostit: uitarea e mai buna cand intalnim ceva atat de insolit, ceva ce ne pune in incurcatura, cand este vorba de a rescrie istoria tehnologiei si stiintei de pe mica noastra planeta.

Un pionier al aeronauticii
Despre urmatorul obiect stim cine si cand l-a creat. Se afla expus la sectia de istorie a stiintei din muzeul clujean. Inventatorul sau a fost un mare pasionat de aeronautica, Martin Lajos. El s-a nascut la Buda, pe 30 august 1827. Dupa studii de inginerie, are o destul de lunga cariera militara. In cele din urma, ajunge la Cluj, in orasul de pe Somes, unde, dupa mai multe functii administrative si pedagogice, devine rector al universitatii clujene.
Martin era un pasionat al aparatelor de zbor, mai ales al celor mai grele decat aerul, intr-o perioada cand un asemenea deziderat era de neconceput. In 1856, face un studiu cu privire la o racheta propulsata cu elice. Ulterior, avea sa construiasca “aripa plutitoare”, un proiect sortit insa esecului. Duce o corespondenta bogata cu un alt pionier al aeronauticii, Otto Lilienthal. Moare la 4 martie 1897, sarac si uitat de autoritati. Totusi, a lasat ceva in urma: “roata plutitoare”, un obiect insolit, expus la Cluj.

“Roata plutitoare”
Aparatul de la Cluj nu se aseamana cu nici un aparat de zbor conventional. Are un aspect de-a dreptul straniu. Este construit din doua tije metalice, care se termina la capete cu cate un set de elice. Niciacestea nu sunt conventionale: se pot plia si desface succesiv, astfel incat sa nu se atinga in timpul miscarii de rotatie. Intregul angrenaj este pus in miscare de doua pedale, legate de pale printr-un sistem complex de roti dintate din cupru.
“Pilotul” se aseza intre cele doua pedale si, apasand vartos, facea ca elicele sa se invarta, sa creeze un vector liber si sa se ridice aparatul in aer.
Cronicile vremii spun ca aparatul s-a ridicat in aer la 4 metri inaltime, in data de 30 august 1896, pilot fiind vajnicul comandant de pompieri al urbei. Peste cateva zile, fiul inventatorului avea sa repete isprava.
Acest zbor a avut loc in fata mai multor martori demni de incredere. Inginerul inventator, prin deschiderea succesiva a elicelor, dorea sa imite bataile aripilor pasarilor, reinventand natura intr-un mod ingenios.
Martin Lajos a fost un vizionar. Intr-un studiu, avea sa scrie: “cucerirea aerului este doar o problema de timp” si avionul va fi “o inventie care va transforma societatea si sistemul social”. Si a mai scris: “Se vor lichida acele bariere care desparteau popoarele si statele unele de altele, iar societatea se va asigura prin noi tratate si intelegeri internationale. Dreptul international va fi nevoit sa se acomodeze noii situatii, iar pe langa dreptul maritim, se va dezvolta un alt drept – dreptul aerului. Dar sa nu creada nimeni ca avionul ne va face sa ne putem dispensa de calea ferata sau de vasul maritim. Avionul, ca nou factor de locomotie, va mari circulatia, o va inviora, dar nu o va absorbi.” Si cata dreptate avea!
“Roata plutitoare” se afla intr-o stare aproape perfecta. Trebuie inlocuite cateva elice, angrenajul metalic gresat, pedalele intarite. Pana acum, nimeni nu a incercat sa faca aceste lucruri care cer un efort fizic si material mai mult decat insignifiant. Nu de altceva, dar poate un ins curajos, la fel ca si capitanul de pompieri, ar trebui sa incerce sa reediteze zborul de acum 105 ani. Si daca acest lucru s-ar intampla, mai mult ca sigur ca istoria aeronauticii va trebui rescrisa din temelii.

In loc de epilog
Cele doua stranii exponate din muzeul clujean sunt numai cateva exemple de pe o lunga lista de obiecte inexplicabile. Si alte muzee sau colectii particulare contin asemenea artefacte neconventionale. Dar, de cele mai multe ori, sunt uitate, ignorate, minimalizate. Si toate acestea, dintr-o absurda comoditate de a gandi si, in special, a regandi istoria cunoasterii umane. Cu mai multa atentie, cu mai mult nonconformism in gandire si fapte, s-ar putea deschide noi porti spre autocunoastere, noi brese cu privire la rolul si la locul stiintei umane in acest straniu univers.

octombrie 22, 2008 Scris de 2012en | Descoperiri incredibile. | , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

Mitul Shambhalei: Un regat atotputernic in adancul Terrei

Un cataclism planetar i-a obligat pe reprezentantii unei civilizatii stravechi sa se refugiezeintr-o lume subterana. Locuitorii ei detin controlul puterii la suprafata globului si imping omenirea spre Apocalipsa
Posibilitatea existentei unui taram misterios a constituit din cele mai vechi timpuri un subiect deosebit de fascinant. Una din lucrarile de referinta ce abordeaza acest subiect apartine lui Edward Lytton, autor al cartii “Ultimele zile ale orasului Pompei”. Acesta descrie in cartea sa, Rasa viitoare, o lume subpamanteana locuita de o rasa superioara, vrill-ya, care planuia sa cucereasca lumea de sus.
Pe aceeasi linie, Rene Guenon aminteste in scrierile sale de un mit in care se afirma ca, in urma unui cataclism planetar, ultimii reprezentanti ai unei civilizatii avansate, dezvoltata pe teritoriul ocupat de actualul Podis Gobi, s-au refugiat intr-un imens sistem de caverne sapat in profunzimile lantului himalayan. Acolo, ei s-au separat in doua grupuri, fiecare stabilindu-si un centru material si spiritual propriu: in Agartha se afla Cetatea binelui, a contemplarii si neamestecului in evolutia lumii de la suprafata si in Shambhala, Cetatea puterii, membrii ei isi concentreaza eforturile in directia dirijarii si grabirii omenirii spre Apocalipsa.
Alte interpretari considera Agartha ca fiind de origine budista; ele se refera la o lume subterana cu milioane de locuitori si multe orase, toate aflate sub dominatia suprema a Capitalei lumii subterane, Shambhala, unde locuieste conducatorul absolut, cunoscut in Orient ca Regele Lumii. Se crede, de asemenea, ca o retea de tunele secrete leaga lumea subterana de Tibet, similar camerelor secrete de la baza Piramidei din Gizeh ce duc spre adancuri. Cronicile chineze descriu misiuni ale unor ambasadori trimisi de imparati ai Imperiuui celest la spiritele muntilor. Conform acestora, teritoriul lor coincide cu zona indicata pe hartile tibetane, Kanjur si Tanjur, pentru regatul ascuns denumit de acestea Shambhala, iar spatiile aflate in acea regiune, la mare adancime sub scoarta terestra, ar fi populate de urmasii supravietuitorilor celor doua continente scufundate candva in Atlantic si Pacific, Atlantida si Mu.
Un imperiu condus
de Regele Lumii
Legendele mongole sustin ca Shambhala este un adevarat imperiu cu 800 de milioane de supusi, condus de Regele Lumii. Capitala este inconjurata de orase in care traiesc marii preoti si savantii. Palatul regelui este inconjurat de palatele maestrilor, care stapanesc toate fortele vizibile si invizibile ale pamantului, infernului si cerului. Conducerea intregii societati este exercitata de 5.000 de savanti, 365 de cardinali si 12 membri ai Initierii supreme. Regatul se intinde de-a lungul tuturor coridoarelor subpamantene din lumea intreaga.
Persii numeau acest urias imperiu subteran Ariana, pe care o considera a fi tara de origine a arienilor. Conducatorul imperiului subpamantean este Rigden Iyepo, Regele Lumii, care il are ca reprezentant terestru pe Dalai Lama. In legendele si traditiile referitoare la imperiul subpamantean se vorbeste ca pe pamant va urma un al treilea razboi mondial care va fi insotit de cutremure, o fisura la pol si alte catastrofe naturale in urma carora va disparea mai mult de jumatate din populatia globului. Dupa acest ultim razboi, diferitele rase din interiorul Pamantului se vor uni cu supravietuitorii de la suprafata si toti vor trai in pace intr-un “mileniu de aur”.
Conform vechilor scrieri, Shambhala este marginita la nord de Siberia (tara zapezii), la sud de Tibet si India, de China la est si de Hotan la vest, ceea ce inseamna ca este localizata sub actuala Mongolie. Se afirma ca pentru a ajunge in acest regat ascuns exista patru cai de acces: una pe teritoriul Rusiei, alta in India, o a treia in Tibetul oriental si ultima in Borneo. Misteriosul taram pare sa se intinda peste tot sub scoarta terestra. Din loc in loc, pasaje secrete permit initiatilor accesul in interiorul sau. Multi locuitori ai Shambhalei sunt dispersati in toate statele lumii, fiind coordonatorii oculti ai tuturor societatilor secrete la putere. Printre tarile antice indicate pe vechi harti tibetane apar nu numai Persia, Babilonul, Iudeea si Egiptul, dar si Shambhala. “Regatul ascuns” – se arata in Shambhala lan-yia (Drumul spre Shambhala), lucrare tibetana scrisa in secolul al XVIII-lea – “este situat intr-o zona muntoasa inconjurata de varfuri foarte inalte, abrupte si inzapezite”. Renumitul explorator Nicholas Roerich a aflat de la un preot-lama ca sub Potala (palatul lui Dalai Lama din Lhasa) exista o grota cu un lac despre care au stiinta numai initiatii. De aici pornesc mai multe coridoare ce leaga Potala de enigmatica citadela Shambhala. Alte legende amintesc ca Ayodhya, Orasul stelar, intemeiat acum 6.000 de ani, a fost mutat cu circa 1.800 de ani inainte de Christos, in nordul masivului himalayan, la Shambhala, numita de tibetani si Dejung.
Fiinte venite din Cosmos si misterioasele lor aparate de zbor
In 1926, in timp ce expeditia lui Roerich se apropia de masivul Karakorum, a fost observat tasnind pe cerul limpede un disc stralucitor; el si-a schimbat pe neasteptate directia de deplasare din sud spre sud-vest, facandu-se nevazut in spatele varfului inzapezit al masivului Humboldt. “Este un semn din Shambhala”, au exclamat imediat preotii-lama din grup, la vederea discului. In 1933, britanicul Frank Smythe, escaladand Everestul, a avut o experienta similara. De aceasta data, au fost semnalate doua OZN-uri invaluite intr-o irizatie pulsatorie care au strabatut in viteza cerul la mare inaltime. Ciudate vehicule aeriene au fost semnalate – conform afirmatiilor lui Serge Hutin – si de cealalta parte a globului, in zona Muntelui Shasta. Cartea scrisa de el a aparut in 1961, anterior valului de semnalari de OZN-uri care s-au abatut asupra SUA in deceniile sase si sapte ale secolului trecut. Este greu de crezut – spun expertii in OZN-uri – ca Roerich sau Smythe incercau sa produca senzatie cu relatarile lor, lucru de care sunt acuzati raportorii OZN moderni. Fenomenele descrise de ei erau, insa, foarte clare pentru autohtoni: “Semne din Shambhala”. O legenda mongola afirma ca “in Agartha, savantii inregistreaza pe tablete de piatra toata stiinta planetei noastre, dar si a altor lumi”. Bazandu-se pe vechi manuscrise tibetane, cercetatorul italian Giuseppe Tucci mentioneaza ca Shambhala a fost condusa de fiinte venite din Cosmos, detinatoare ale unei stiinte extrem de avansate careia s-au straduit sa-i asigure perpetuarea.
Sosite pe Terra cu milioane de ani in urma, ei aveau misiunea de a accelera evolutia planetei si a viitoarei specii umane. Intemeietorilor taramului ascuns le-ar fi urmat pamantenii instruiti de ei care nu numai ca au pastrat cunostintele mostenite, dar au controlat permanent si discret ascensiunea omenirii pe scara istoriei.

septembrie 19, 2008 Scris de 2012en | Civilizatii Enigma, Pamantul gol. | , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Lumea din Pamant !

 
 
 
– La 2300 de mile dincolo de Polul Nord ar exista o intrare catre centrul Terrei * Aici, conform spuselor amiralului Richard E. Byrd, primul om care a zburat deasupra Polului Nord, ar locui o civilizatie umana mult mai evoluata * Cei care populau Pamantul s-au mutat in subteran acum 100.000 de ani * Un razboi care a avut loc atunci a distrus suprafata Terrei si a creat deserturile * Secretul orasului subteran Agartha * Virgil Armstrong, fost agent CIA, descrie fascinantul univers de sub noi: oameni nemuritori, atmosfera controlata, deplasari cu viteze de 3000 de mile/ora, atlanti si lemurieni, farfurii zburatoare pentru survolarea pamantenilor
 
O fotografie recenta a Polului Nord, aflata in custodia NASA, si transmisa de unul dintre numerosii sateliti circumterestri, a resuscitat interesul geofizicienilor. Si nu numai. In aceasta imagine se poate observa lesne, in zona Polului Nord magnetic, o suprafata care nu este acoperita de gheata calotei glaciare, cum ar fi fost normal . Pe o raza de aproximativ 300 de km (deci, pe o arie cam de marimea Romaniei) se intrezareste pamant – si inca destul de fertil. Poza, daca nu e vorba de o “fata morgana” cosmica, ar fi suficienta pentru a innebuni un savant. Si asta, pentru ca si un elev din ciclul elementar stie ca sub calota glaciara de la Polul Nord nu se afla nimic altceva decat apa, fapt confirmat si de traseele submarinelor, care trec frecvent prin acea zona. Si atunci, ce ar putea fi pata aceea de “pamant” din inima gheturilor arctice?, s-au intrebat cei de la NASA. Pentru a elucida misterul, acestia au comandat satelitului o noua fotografie, facuta de data asta dupa inca o rotatie circumterestra si dintr-un alt unghi. Inca o data, pata s-a incapatanat sa apara in dreptul Polului Nord magnetic. Primul gand a fost ca e vorba de un fenomen de natura magnetica, ca ar putea exista o perturbare atmosferica datorata acestui camp. Numai ca ipoteza a fost spulberata de cercetatorii NASA din domeniul campurilor electromagnetice: “Cel mai cunoscut efect, cel al aurorei boreale, se manifesta in cu totul alt mod si jocul luminilor celeste apare in alt fel pe o fotografie din satelit. In mod cert, pata aceea se afla la sol si nu in aer”, a spus Robert Fishermann, sef al Laboratorului de Studiu a Campului Magnetic Terestru. Ipoteza “Halley” Cum era de asteptat, fotografia a scos de la naftalina o serie intreaga de teorii, care mai de care mai nastrusnice. Cea care a razbatut prima a fost “Ipoteza Halley”, cea a descoperitorului cometei cu acelasi nume. Conform ei, in zonele Polului Nord si Polului Sud exista deschideri uriase care conduc catre interiorul Terrei. Mai mult, ca Pamantul ar fi gol pe dinauntru si ca ar fi posibil ca aici sa se dezvolte o alta civilizatie umana, poate superioara celei de la suprafata. Varianta Byrd Geofizicenii, insa, au parut a fi mult mai interesati de o alta varianta, ale carei radacini se afla pe undeva prin anul 1926. Mai precis, in luna mai a acelui an, amiralul Richard E. Byrd a devenit primul om care a zburat pe deasupra Polului Nord. Intr-un interviu pe care l-a acordat in 1947, Byrd declara ca la 2300 de mile dincolo de Polul Nord a intalnit o zona cu clima foarte calda, cu vegetatie, cu munti, lacuri si rauri. Byrd, un explorator celebru, mai presus de orice banuiala, si-a notat foarte precis in jurnal despre ceea ce a intalnit in aceasta zona. “Oamenii care locuiesc aici comunica prin telepatie. De fapt, ei nu traiesc la suprafata. Sub pamant, la cateva mile adancime exista un oras foarte mare, cu milioane de locuitori, care oras se numeste Agartha. Exista sub pamant mai multe orase, in mai multe parti ale globului, dar Agartha este cel mai important dintre ele.”, scria Byrd in jurnalul sau secret. Un fost agent CIA confirma Aceste file din jurnalul exploratorului au fost date publicitatii de Virgil Armstrong, fost agent CIA. Armstrong sustine ca Byrd a locuit in Agartha vreme de aproape o luna si ca descrie civilizatia subterana ca “fiindu-ne net superioara noua”. Fostul agent CIA a adaugat ca imediat dupa descoperirea jurnalului lui Byrd, filele referitoare la Agartha au fost declarate secret de serviciu si s-a dispus ca in zona intrarii in orasul subteran sa fie amplasate baze militare americane care sa nu lase sub nici o forma intrusii sa patrunda. Tot Armstrong a mai dezvaluit ca Guvernul SUA a stabilit relatii cu Marele Consiliu al Agarthei. Mai mult ca farfuriile zburatoare care apar pe cerul planetei sunt mijloace de transport ale locuitorilor lumii subterane, iar o parte din tehnologia de fabricare a lor a fost dezvaluita Pentagonului, “avionul invizibil fiind o urmare a acestor cunostinte avansate”. Byrd a primit recunostinta Guvernului SUA Amiralul Richard E. Byrd s-a nascut la 25 octombrie 1888 la Winchester, in Virginia. A invatat sa piloteze avioane intre 1916-1917, la Pensacola. In mai 1926 devine primul om care a zburat deasupra Polului Nord, iar in noiembrie 1929, primul om care a zburat deasupra Polului Sud. Intre 1928-1955 a facut 11 expeditii geografice la poli. Pe data de 19 februarie 1947 a plecat spre Polul Nord pentru a fotografia aurora boreala. Vazand ca nu se intoarce, cei din baza l-au dat disparut. Byrd a revenit la 11 martie 1947 si a descris “Pamantul de dincolo de Pol-Agartha”. Ca o coincidenta, amiralul Richard E. Byrd avea sa moara exact dupa 10 ani, la 11 martie 1957. A fost ridicat la rangul de amiral in 1950, iar in 1952 a primit Medalia de Onoare din partea Guvernului SUA. De asemenea, unul dintre crucisatoarele Flotei SUA a fost botezat cu numele lui. Asadar, e exclus ca Byrd sa fi fost doar un nebun care sa fi avut halucinatii la Polul Nord. Secretul nemuririi Revenind la agentul Armstrong, acesta a mai dezvaluit cateva elemente ale jurnalului lui Byrd: “Amiralul descrie pe larg ca in orasele subterane locuiesc oameni cu trasaturi delicate, care au mii de ani de viata, dar care varsta nu le marcheaza trasaturile. Cei din Agartha cunosc secretul nemuririi trupului. Dupa ce considera ca au trait destul, ei sunt cei care-si aleg momentul cand sa se retraga din viata. Femeile lor nasc doar o data, sau de doua ori indelungul vietii, iar gestatia dureaza doar trei luni. Ele nasc in temple, in bazine speciale cu apa. Nasterea are loc fara dureri.” Razboiul atlanto-lemurian Jurnalul lui Byrd despre Agartha nu este singura lucrare care pomeneste despre orasele subterane. De-a lungul timpului au existat foarte multe marturii despre viata de sub scoarta terestra. Exista si alte documente, gravuri, ba chiar sculpturi foarte vechi care descriu Agartha. Astfel, se spune ca, sub pamant, pe intreg globul exista cam 100 de orase, dintre care cel mai mare este Agartha. Lumea subterana este cunoscuta ca Shamballa. Locuitorii acestei lumi, spun documentele, au parasit lumea de la suprafata acum 100.000 de ani, in urma catastrofalului razboi dintre atlanti si lemurieni, cele doua mari civilizatii care stapaneau Pamantul. Razboiul ar fi descris in cele doua lucrari Ramayana si Mahabharata. In urma acestui razboi, datorita armelor foarte puternice folosite, ar fi rezultat zone desertice ca Sahara, Gobi, pustietatile din Australia si SUA, locuri unde ar fi fost aglomerarile urbane ale atlantilor si lemurienilor. Atmosfera la suprafata era de nerespirat, asa ca supravietuitorii conflictului s-au retras sub pamant. Conform acestor teorii, oamenii de la suprafata ar fi urmasii celor care au refuzat sa se retraga in orasele subterane si care, intre timp, s-au salbaticit. Orasele subterane Dar iata care ar fi, conform documentelor secrete, cele mai puternice orase subterane: POSID – primul refugiu al atlantilor, cu intrare in zona Matto-Grosso, cu populatie de 1,3 milioane de locuitori; SHONSHE – refugiul uigurilor, o ramura a lemurienilor, intrare in Himalaya, 3,5 milioane locuitori; RAMA – langa Jaipur, in India, 1 milion de locuitori; SHINGWA – la granita dintre China si Mongolia, cu 1,5 milioane de locuitori; TELOS – langa Mount Lassen, California, cu 1,5 milioane locuitori. Orasele se afla la adancimi variind intre 1,5 si 2 mile sub scoarta terestra. Ce mai spune Armstrong: “Atlantii se inteleg prin telepatie, iar lemurienii vorbesc o limba – maru – care e radacina comuna a sanscritei si ebraicii. Acum, cele doua civilizatii traiesc in pace si armonie. Ele sunt conduse de un Consiliu Suprem, format din 12 persoane, 6 barbati si 6 femei. Orasele sunt luminate artificial si au o atmosfera controlata, mult mai pura decat cea la suprafata. Aglomerarile urbane sunt structurate pe mai multe niveluri. Locuitorii din subteran se deplaseaza intre orase cu ajutorul unor vehicule de mare viteza (aproximativ 3000 de mile pe ora), care plutesc.” Ramane de vazut ce-i adevarat din toate acestea, oamenii de stiinta considerand ca fotografia luata din satelit ar fi un prim pas pentru aflarea adevarului.

septembrie 19, 2008 Scris de 2012en

Post a comment or leave a trackback: Trackback URL.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: