MISTERELE TRECUTULUI OMENIRII

Misterele trecutului omenirii.

Stiinta ne prezinta o istorie in care umanitatea a pornit de la primitivism si a progresat incet si sigur. Cele mai multe artefacte descoperite in diverse situri sustin aceasta teorie liniara.

Exista totusi multe artefacte iesite din comun, care contrazic aceasta imagine pe care o avem asupra antichitatii. Ele nu se potrivesc cu etapele pe care le-am stabilit pentru preistorie, indicand in schimb existenta unei civilizatii avansate care a trait inainte de culturile antice.

Desi multe dintre aceste descoperiri sunt bine documentate, cei mai multi istorici si-ar dori ca ele sa fie maturate sub un pres de o mana invizibila.

Mai mult, artefactele misterioase confirma povesti si legende antice care vorbesc despre o civilizatie foarte avansata care a influentat istoria oamenilor. Aceasta ar fi disparut intr-un cataclism.

Harta lui Piri Reis

Piri Reis a fost un faimos amiral turc din secolul saisprezece, care avea ca pasiune colectionarea de harti de navigatie vechi. In 1929, un grup de istorici a gasit una dintre hartile sale, desenata in 1513.

Harta lui Piri Reis arata coasta vestica a Africii, coasta de Est a Americii de Sud si coasta nordica a Antarcticii, aceasta din urma ffiin perfec detaliata.

Intrebarea care se pune nu este cum a reusit Piri Reis sa deseneze o harta atat de detaliata a regiunii Antarctice cu 300 de ani inainte ca aceasta sa fie descoperita, in 1818, ci cum a reusit el sa deseneze conturul coastei de SUB gheata?

Dovezile geologice arata ca ultima oara cand Antarctica ar fi putut fi cartografiata in lipsa ghetii ar fi fost in preajma anului 4.000 i.e.n.

Cine a facut aceasta harta, in urma cu nu mai putin de 6.000 de ani? Ce civilizatie a avut tehnologia necesara si nevoia pentru asta?

Pe de alta parte, studii din secolul XX, facute pentru a verifica acuratetea hartii, au demonstrat ca singurul mod in care ar fi putut fi facuta harta este prin observare din aer.

Poate cel mai ciudat lucru este faptul ca prin harta lui Piri Reis au putut fi facute corecturi asupra hartilor din zilele noastre.

Giulgiul din Torino

Giulgiul din Torino, pastrat la capela regala a Catedralei Sfantul Ioan Botezatorul din Torino este o panza din in, in care se crede ca a fost inmormantat Hristos. Este considerat o relicva religioasa inca din Evul Mediu.

Pentru credinciosi, este o dovada divina ca Hristos a inviat, iar pentru sceptici este o dovada a celei mai mari farse din istoria artei.

Giulgiul are lungimea de 4,36 m, latimea de 1,10 m si este alcatuit din fire de in, tors manual, iar tesatura urzita (tot manual). Pe tesatura apar 2 amprente: partea din fata si cea din spate a unui barbat neimbracat, biciuit si crucificat.

Corpul a fost asezat pe spate, pe jumatatea inferioara a giulgiului, petrecandu-se cealalta jumatate pe deasupra. Materialul prezinta numeroase gauri (in prezent peticite), locurile arse la incendiul din 1532 si mai multe pete de apa de la stingerea acestui incendiu.

Nimeni nu a reusit sa dovedeasca faptul ca acesta este adevaratul vesmant al lui Iisus din Nazaret, dar imaginea imprimata, care arata trupul ranit al unui barbat este o dovada suficienta pentru credinciosi.

In 1988 analize amanuntite, printre care testul cu carbon 14, au stabilit ca giulgiul dateaza din 1325, si ca este una dintre numeroasele relicve false din Evul Mediu, desi misterioasa si complexa.

Dupa 20 de ani, o trupa de la canalul BBC a putut fotografia Giulgiul in imagini de inalta definitie, imagini din care reies detalii a caror studiere pune in discutie originea medievala a lintoliului, cu forme si trasaturi in continuare greu de explicat si care continua sa pasioneze experti din toata lumea.

Un grup de oameni de stiinta americani si europeni, dintre care unii au participat la analizele efectuate la Oxford, Zurich si Tucson in 1988, afirma ca acele analize ar fi putut da un rezultat distorsionat si solicita o noua analiza definitiva pe cel mai faimos si discutat giulgiu din istorie.

Mecanismul de la Antikythera

Mecanismul Antikythera, asa cum a fost numit, a fost descoperit in anul 1901 de catre un pescar grec, iar de atunci a continuat sa uimeasca oamenii de stiinta din intreaga lume.

Enigmaticul calculator antic, descoperit in regiunea Antikythera din Grecia, la inceputul secolului XX, si-a dezvaluit secretele in fata oamenilor de stiinta dupa aproape un secol de cercetari. Acesta nu este altceva decat un mecanism complex, folosit pentru a calcula data Jocurilor Olimpice, se arata intr-un studiu publicat in revista Nature.

Asa cum se banuia, calculatorul antic era folosit pentru a calcula cu precizie anumite cicluri astronomice dar, spre supriza cercetatorilor, acesta putea determina si datele la care aveau loc Olimpiadele din vechea Grecie.

Craniile de cristal

A presupune ca Pamantul este singura planeta populata intr-un spatiu infinit este ca si cum ai crede ca intr-un lan de grau, o singura samanta va rodi.

Craniile sunt unul dintre cele mai vechi simboluri pentru moarte ale omenirii. Multe dintre acestea, deformate intr-un mod ciudat au fost descoperite in Mexic si Peru, iar unul dintre ele face acum obiectul unui test de ADN.

In diferite parti ale lumii au fost descoperite 13 cranii realizate din cristal, ametist, topaz, cuart si alte materiale dure, care au iscat numeroase presupuneri privind existenta extraterestrilor.

De foarte multi ani, arheologii si cercetatorii incearca in zadar sa afle motivul realizarii ciudatelor obiecte a caror vechime a fost estimata la aproximativ 1000 de ani, si asta pentru ca ele nu ar putea fi realizate nici macar cu tehnologia prezentului.

Specialistii in prelucrarea cristalelor afirma ca felul in care au fost taiate aceste obiecte este atipic si este aproape imposibil ca ele sa fi fost realizate de mana unui om.

Bateria de la Bagdad

Prezenta in viata noastra de zi cu zi, bateria a devenit unul dintre acele elemente cu care ne-am obisnuit atit de mult incit uitam sa ne intrebam de unde provine si cum a ajuns in stadiul pe care-l cunoastem astazi.

Foarte putini stiu, de exemplu, ca prima baterie a fost inventata in urma cu 2.200 de ani sau ca in anii 1970 se ajunsese in stadiul in care fabricarea bateriilor era pe punctul de a fi sistata.

Un borcan din lut de 2.200 de ani, descoperit langa Bagdad, Irak, este cea mai veche pila electrica functionala. Borcanul pare sa dateze din jurul anului 200 i.e.n.. El a fost descris pentru prima data de catre arheologul german Wilhelm Koning, in 1938.

In momentul descoperirii sale avea un capac dintr-un material asemanator asfaltului de azi, iar in interior avea o foita de cupru infasurata intr-un tub, care avea la capatul de sus un disc din cupru. O vergea din fier, extrem de subtire, era fixata de capacul de jos si trecea prin centrul tubului de cupru, fara sa se atinga insa de peretii acestuia.

Modul de functionare al acestei baterii antice se rezuma in principiu la introducerea de otet sau suc de grapefruit fermentat in borcan. Experimentele efectuate cu aceasta baterie au aratat ca putea genera intre 1,5 si 2 volti. Din nefericire, insa, nici pina astazi nu s-a putut stabili la ce se foloseau aceste baterii.

ziare.com

octombrie 14, 2009 Scris de 2012en | Crystal Skulls, Misterele Istoriei | , , , , , , , | Lasă un comentariu

BLESTEMUL CRANIULUI DE CRISTAL

Cioplit in marime naturala intr-un bloc de cristal, \”Craniul malefic\” inca ramane un mister insondabil, pentru ca nimeni n-a reusit sa-i descopere originea, sa explice modul de realizare sau straniile fenomene care-i sunt asociate. Povestea lui, dar si alte lucruri ciudate legate de realizarile civilizatiilor pierdute in negura timpului, toate le puteti afla din cartea \”intelepciunea pierduta a vechilor civilizatii\” (foto), scrisa de faimosul scriitor si cautator de raspunsuri la enigme ale istoriei Erich von Daniken si aparuta la Editura Lucman. Conform lui von Daniken, misteriosul craniu de cristal, adevarata opera de arta a unui necunoscut artist al unei civilizatii inca neidentificate, a fost, de la aparitia sa in \”ochii\” marelui public, o adevarata sursa de speculatii. Originea sa e controversata si azi. A captat atentia lumii secolul trecut, la mijlocul anilor \’50, datorita aventurierului si arheologului britanic, Frederick Mitchell-Hedges. Dupa marturia acestuia, craniul a fost descoperit in anii \’20 intr-un altar din vechea cetate mayasa din Lubaantum, din Hondurasul britanic (astazi Belize). Chiar fata lui Mitchell-Hedges, Anna, care a mostenit obiectul de la tatal ei, a pretins ca ea ar fi fost cea care l-a gasit. Dar e putin probabil, spune Daniken, sa fie vorba de un obiect precolumbian. Nici un alt craniu descoperit in America Centrala nu prezinta o finisare atat de perfecta. in plus, cristalul din care a fost taiat provine din California, unde existau formatiuni asemanatoare de cristal de stanca. Unii specialisti cred ca acest craniu dateaza dintr-o perioada mai recenta, desi nu pot explica prezenta lui printre ruinele mayase. Cei mai sceptici inclina sa creada ca este vorba de o farsa, ca arheologul si exploratorul britanic Frederick Mitchell-Hedges ar fi ingropat craniul sub altar ca sa-i faca o surpriza fiicei sale adoptive, Anna, care participa la sapaturi. Dar teoria nu se bucura de unanimitate. Unii cercetatori sustin ca obiectul nu a fost gasit la Lubaantum, de unde Anna lipsea in ziua descoperirii sale. Ei afirma ca Mitchell-Hedges a cumparat craniul, in 1944, la o licitatie organizata in Londra de prestigioasa casa Sotheby\’s, proprietarul initial fiind un englez, Sydney Burney. Pe de alta parte, altii cred ca Mitchell-Hedges ar fi inventat povestea cu Anna, ca sa atraga atentia asupra obiectului si sa-i confere o aura de mister. in plus, acestia nu cred declaratia lui Mitchell-Hedges conform careia craniul \”era folosit de un mare preot mayas in sedinte de magie neagra\”. Craniul malefic\”, cum a fost denumit de Mitchell-Hedges, nu inceteaza sa exercite aceeasi fascinatie asupra privitorilor sai. Frank Dorland, eminent restaurator de arta, l-a studiat timp de sase ani, declarand ca acesta si-a modificat uneori culoarea si era invaluit intr-un fel de ceata. Dorland pretinde ca, uneori, in jurul craniului plutea \”un parfum straniu\” si ca din el rasunau clinchete ciudate. Sustine, de asemenea, ca ar fi vazut defiland in interiorul acestuia imagini de munti, temple si altele, ca o aura ar fi aparut intr-o zi in jurul craniului timp de cateva minute. O alta particularitate absolut de neinteles a craniului este aceea ca isi pastreaza temperatura constanta, de aproximativ 37-38 grade Celsius, chiar daca este introdus intr-un frigider! Unii cercetatori care au examinat craniul in acele vremuri afirma ca au constatat si ei fenomene asemanatoare, care ar fi avut ca efecte accelerarea pulsului, amortirea membrelor si uneori intepaturi in ochi. Oricate controverse ar exista in jurul descoperirii sale, \”blestemul\” craniului a parut sa loveasca multe persoane care au intrat in contact cu el, dar nu au crezut in fortele sale tenebroase. Oricum, craniul nu si-a gasit linistea, el \”mutandu-si resedinta\” de multe ori. Dupa ce a stat o vreme in seifurile Bancii Americii din Milk Valley, prin 1972, Anna Mitchell-Hedges il plasase in Muzeul Indienilor Americani din New York. Din 1987, in incercarea de a strange fonduri pentru realizarea unui adapost adecvat acestuia, ea a organizat turnee prin orasele americane, in care orice doritor putea admira craniul contra sumei de 5 $.

Sursa : Libertatea

iulie 22, 2008 Scris de 2012en | Crystal Skulls | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Crystal Skulls

In ultimele doua secole, in diferite locuri ale lumii au fost descoperite 12 cranii realizate din cristal, ametist, topaz, cuart si alte materiale dure, care au iscat numeroase presupuneri privind existenta extraterestrilor.
O legenda indiana incita numerosi cercetatori
Poate vindeca orice boala

De foarte multi ani, arheologii si cercetatorii incearca in zadar sa afle motivul realizarii ciudatelor obiecte a caror vechime a fost estimata la aproximativ 1000 de ani, si asta pentru ca ele nu ar putea fi realizate nici macar cu tehnologia prezentului.

Cristalele au fost considerate talismane magice inca din Evul Mediu, iar in prezent, pentru multi, puterea lor supranaturala este de necontestat. In acelasi timp, craniile simbolizeaza moartea si nenorocirea si sunt folosite numai in practicile magiei negre. Asocierea celor doua simboluri este destul de greu de inteles chiar si pentru cei mai competenti cercetatori, motiv pentru care cei mai multi dintre ei au inceput sa vorbeasca despre existenta extraterestrilor sau a unei civilizatii pamantene superioara fiintei umane.

Singura legenda referitoare la craniile misterioase isi are originea in India si ea vorbeste despre existenta a 13 cranii din cristal, cu o putere foarte mare care, reunite in forma unui cerc, ar putea schimba schimba complet lumea. Legenda spune ca ele sunt pietrele cunoasterii, obiectele fiind aduse din spatiu de 13 civilizatii diferite, care le-au dat spre pastrare diverselor popoare. Cand va sosi timpul, craniile vor fi redescoperite.
Incepand din anul 1840, in diferite regiuni ale lumii au fost descoperite 12 cranii ciudate care, in prezent, se afla in unele colectii particulare sau sunt expuse in muzee din SUA, Franta sau Marea Britanie. La inceput, ele au fost considerate adevarate opere de arta create de stramosii nostri, dar, dupa ce s-a aflat legenda indiana, cercetatorii au devenit sceptici.

Craniile din cristal nu pot fi reproduse astazi

Specialistii in prelucrarea cristalelor afirma ca felul in care au fost taiate aceste obiecte este atipic si este aproape imposibil ca ele sa fi fost realizate de mana unui om. Seful catedrei de cristalografie si mineralogie de la Universitatea din Pasadena, John Rowen, sustine aceasta idee, explicand: “Un cristal creste pe trei planuri diferite de-a lungul unor axe cristalografice. In functie de unghiul in care se afla aceste planuri se formeaza fetele pietrei. Daca un cristal e prelucrat in sens invers axelor sale, materialul se sparge pur si simplu in bucati foarte mici. Tinand cont de mijloacele tehnice existente astazi, e imposibil de realizat asa ceva”. De asemenea, Rowen spune ca nici unul dintre craniile descoperite nu prezinta urme de slefuire: “Sunt facute dintr-un singur bloc de cristal si nu se vede vreo urma pe care ar fi lasat-o, cu certitudine, orice obiect care ar fi fost folosit pentru modelarea craniilor. Singura explicatie logica e ca aceste obiecte au fost realizate doar prin frecarea cu mainile, lucru posibil. Am calculat, insa, ca pentru modelarea unui singur craniu ar fi fost nevoie de cel putin 600 de ani, si asta datorita duritatii materialului si complexitatii obiectelor”.

Prima descoperire a avut loc in 1924

Exploratorul britanic Mitchell-Hedges pare a fi primul care a studiat un craniu din cristal. El sustine ca a descoperit obiectul in 1924, in vechiul templu mayas, si ca nu exista nici cea mai mica indoiala in ceea ce priveste puterile miraculoase detinute de acest craniu. La lumina, acest craniu, care cantareste aproximativ 6 kilograme, pare sa-si schimbe culoarea, uneori se abureste usor si, ce este si mai ciudat, exista momente cand in interiorul sau pot fi vazute imagini stilizate de munti si temple.

Un alt craniu de cristal ce a trezit interesul cercetatorilor este ET, el fiind descoperit la inceputul secolului XX in America Centrala. Realizat dintr-un cuart cenusiu, ET face parte din colectia particulara a unei femei care crede ca acesta are puteri miraculoase, putand vindeca orice boala. Ea sustine ca acest craniu a ajutat-o sa se vindece de o tumoare pe creier.

Au fost codificate cu profetii

Cea mai interesanta ipoteza privind craniile a fost aceea ca reprezinta un fel de banci de date despre o rasa superioara, care este posibil sa fi existat pe Pamant. De asemenea, se spune ca ele au fost codificate si inmagazinate cu profetii ale evenimentelor din urmatoarele milenii si cu o istorie completa a vietii pe Pamant. Pentru ca s-a crezut ca persoanele cu capacitati paranormale ar putea obtine aceste informatii din interiorul craniilor, meditand in preajma acestora, s-a recurs de multe ori la aceasta metoda. Incercarile nu au adus, insa, la rezultate concrete. Modul in care au aparut si au fost create craniile din cristal ramane insa un mister. Cei mai sceptici oameni de stiinta cred ca aceste cranii nu constituie decat incercarea de a-i pacali pe creduli ca ele reprezinta dovada unor puteri paranormale sau a existentei extraterestrilor.

Cele mai celebre cranii

De-a lungul anilor au mai fost descoperite si alte cranii similare, care au ridicat mari semne de intrebare. Intre toate exista o inrudire stranie, nu doar din cauza similaritatilor structurale si compozitionale, cat mai ales datorita faptului ca ele par sa ascunda un fel de energie care le face sa comunice intre ele atunci cand sunt adunate la un loc. Pe langa Craniul Mitchell-Hedges, printre cele mai celebre se numara Craniul de Cristal Britanic si Craniul de Cristal Parizian, despre care istoricii spun ca au fost aduse in Europa in 1890, de catre mercenarii mexicani. Ele se aseamana ca dimensiuni si forma, dar, spre deosebire de Craniul Mitchell-Hedges, acestea doua nu sunt sculptate cu o finete la fel de mare, unele trasaturi fiind superficiale si incomplete. Alte exemple sunt Craniul de Cristal Mayas si Craniul Ametist, descoperite in 1900, in Guatemala, respectiv Mexic, si aduse in Statele Unite de catre un calugar. Singura deosebire dintre ele consta in faptul ca Craniul Ametist este realizat din cuart purpuriu.

www.stireazilei.ro

iulie 20, 2008 Scris de 2012en | America de Sud, Crystal Skulls | , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Post a comment or leave a trackback: Trackback URL.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: